Trei locuri din Resita care ii confirma importanta turistica si nu numai! #CustomResita

Poate că trecutul a lăsat sechele asupra unor orașe, din cauza interesolor politice și economice. Dar poate că la fel, apar oameni care chiar țin la orașul din care fac parte, de zona și de resursele naturale aferente și au voința și priceperea de a le valorifica.

Vorbesc despre orașul Reșița, care la prima vedere poate că nu reprezintă nimic decât amintirea combinatului siderurgic și pereții clădirilor scorojiți. Însă realitatea stă cu totul altfel atunci când oameni implicați din conducere, împreună cu o agenție creativă și interesată de valorile culturale, reușesc să creeze un festival al zilelor orașului, Custom Reșița.

De altfel, și prima ediție a festivalului! Mi-a plăcut în mod deosebit ideea numelui festivalului, unde Custom este folosit atât cu sens de substantiv, cât și cu sens de verb, reunind tradițiile și istoria cu ideea de a construi și de a recrea!

Dar nu ar avea rost să vă vorbesc direct despre festival, fără ca mai întâi să facem o incursiune în trei locuri speciale ale Reșiței. Ca să înțelegem de ce merită vizitată, ce bogății ascunde în interiorul orașului și în jurul său, în munți și să cunoaștem, la final, ce impact are un astfel de festival.

Muzeul Locomotivelor cu Abur

Astăzi nu am putea să trăim fără viteză, fără a ne deplasa rapid dintr-o parte în alta a orașului, a țării sau a lumii. Însă toate astea nu ar fi posibile fără o evoluție în timp a mijloacelor de transport și a descoperirilor. Și vei aprecia mai tare un oraș sau o zonă care a contribuit în mod semnificativ la ceva ce astăzi luăm de-a gata!

Am pornit din Centrul Civic al Reșiței. Mașini vuiau pe lângă noi, cu râul de partea dreaptă, în timp ce clădirile împodobite cu flori colorate pe la geamuri contrastează plăcut cu frumusețea munților din depărtare și cu râul ce se grăbea să ajungă niciunde.

Am tot mers până când am ajuns la muzeul în aer liber de locomotive cu abur, în Parcul Triaj. Acolo ne aștepta un ghid care ne-a povestit totul despre istoria Reșiței din acest punct de vedere și despre semnificația muzeului.

Pe scurt, de ce importanța masivă a acestui oraș, al cărui nume se presupune că datează încă de pe vremea romanilor? Poate pentru că, mai întâi,  în 1771 se inaugurează primele două furnale la Reșița. Datorită resurselor naturale existente în jurul orașului, această industrie continuă să se dezvolte. Astfel, în anul 1872 apare și prima locomotivă la Reșița, în condițiile în care prima dată, în lume, apare în 1820, la englezi. Pentru o asemenea producție, existau necesități foarte mari de oțel și alte materiale.

Cum a apărut prima locomotivă, vă întrebați? Totul a pornit de la munca minierilor și de la o nevoie evidentă, de a transporta minereurile din zona de extracție. În curând, fenomenul ia amploare, iar oamenii vor și ei să se miște mai repede. Inventatorul își extinde invenția, iar apoi în 1830 apare prima cale ferată (ca o mică curiozitate, cuvântul ferată vine de la fier, căci înainte putea fi de lemn sau altele).

Istoria se repetă și în țara noastră, căci tot la mină au apărut primele necesități ale unui astfel de transport. Licența a fost primită de la Viena, având în vedere că pe acea vreme Reșița aparținea Imperiului Austro-Ungar. Prin urmare, urmează să apară locomotive pentru trenuri de viteză. Din 1872, explodează și la noi producția de locomotive.

În perioada comunistă s-a profitat la maxim de această capacitate, făcându-se mult export, inclusiv în Serbia. Astfel, în 1972, s-a creat și muzeul, la un secol de la apariția primei locomotive din țară. Muzeul este considerat un simbol al hărniciei și inteligenței tehnice a oamenilor acestor locuri.

Acesta prezintă 16 locomotive din diverse epoci de producție, din care 14 sunt produse la Reșița. Mai sus, puteți vedea chiar prima locomotivă construită. De altfel, primele 3 au fost create după un prototip construit la Viena cu un an înainte, fiind destinate liniei Reșița-Secu. Celebra producție a locomotivelor cu aburi se încheie în 1964, cu un total de 1491 de locomotive create. Din acest moment, încep să se producă locomotivele Diesel și mai apoi cele electrice.

Prin urmare, când știm că astăzi nu am putea trăi fără viteză și fără a ajunge cât mai repede la destinația propusă, cum să nu apreciem munca oamenilor acestei zone, care practic a reprezentat prima creație de acest gen din spațiul sud-est european?

 © DidiElena

Muzeul Banatului Montan

Parcurgem un drum și mai detaliat în identitatea Reșiței de astăzi, prin intermediul Muzeului Banatului Montan, care inițial s-a constituit în anul 1959 ca Muzeul orașului Reșița. El are în vedere conservarea și promovarea patrimoniului județului Caraș-Severin, având în vedere că Reșița este reședința administrativă.

Cu o atmosferă caldă și un ghid pe măsură, am intrat într-o zi ploioasă de iulie în incinta muzeului. Începuse să se încălzească ușor-ușor, iar cum am pășit înăuntru, în prima sală ne așteptau obiecte ale trecutului industrial al zonei. După cum am povestit mai sus despre locomotive, este evident că nici de aici nu puteau lipsi obiecte și detalii ale perioadei în cauză. Prin urmare, ne-a fost prezentat trecutul industrial al Reșiței, cu mențiunea că toate sunt piese originale, din județ.

Muzeul adăpostește mai multe colecții. În primul rând, cea arheologică, cu 20.000 de obiecte din paleolitic și până în epoca medievală. Se pare că activitatea metalurgică în sudul Banatului se desfășura încă din perioada dintre epoca bronzului și cea a fierului. Mai există colecția de numismatică, cea de istorie a tehnicii, menționată mai sus (istoria industrială a sud-vestului României), colecția de istoria artei și artă modernă și, nu în ultimul rând, colecția de artă populară și etnografie.

© DidiElena

Totul a început cu societetea STEG (Societatea privilegiată cezaro-crăiască austriacă de căi ferate de stat), care a devenit principalul constructor al căilor ferate din Banat. Tot aici am aflat că, pe lângă importanța uriașă pe care o avea deja Reșița, după unirea Banatului cu România, s-a constituit Uzinele și Domeniile Reșița (UDR), cea mai mare societate interbelică din domeniul siderurgiei și metalurgiei, care a asigurat 100% producția internă de cocs și alte procente mari din numeroase alte materiale.

Odată cu perioada comunistă, uzinele au fost naționalizate și au devenit Combinatul Metalurgic Reșița, în 1948. Apoi, în 2004, combinatul din Reșița a fost preluat de către societatea rusească TMK.

Veți vedea apoi și obiceiurile oamenilor din zonă, având în vedere că după primul război mondial, s-a accentuat importanța timpului liber și ziua de muncă s-a redus la 8 ore. Veșminte, obiceiuri și obiecte casnice, portul popular, ocupații tradiționale.

 

Nu în ultimul rând, arta modernă este ilustrată într-o altă cameră cu picturi și lucrări textile de artă, create de către artistul plastic Ion Stendl și artistul decorator român, Victoria Stendl. Se pare că este considerată cea mai importantă colecție de artă a muzeului, și pe bună dreptate!

Nu vă arăt și nici nu vă dau mai multe detalii, pentru că e necesar să descoperiți singuri ce ascunde un astfel de muzeu!

Muzeul Cineastului Amator

…este un alt loc care cred că merită vizitat pentru a afla mai multe dintr-un domeniu de astă dată ceva mai artistic și despre spiritul întreprinzător al celor care au pus bazele acestui muzeu. Este o inițiativă unică în România și tocmai de-asta cred că merită menționat faptul că Reșița găzduiește și un astfel de muzeu.

Cu o colecție impresionantă de camere și aparate de proiecție, muzeul deține aparatură folosită de cineaștii amatori de secolul trecut, filme pe peliculă, unele realizate de amatori, iar altele de profesioniști, afișe de film, publicații legate de cinema-ul românesc.

Un lucru care m-a uimit a fost prezența unor elemente din perioada comunistă (1 mai muncitoresc sau portretul lui Ceaușescu), dar pe bună dreptate, pentru că televiziunea era cea mai evidentă metodă pentru propagandă. O altă chestie interesantă este faptul că cei de acolo digitalizează filmele vechi realizate pe peliculă și le publică spre vizionare pentru public!

Practic, totul este aranjat ca într-o cabină de proiecție a unui cinematograf, ceea ce este foarte interesant pentru vizitatori. Scopul principal este de a aduce în atenția publicului mișcarea de cineamatorism din România.

Eu zic că merită povestite și evidențiate toate aceste lucruri pentru a vedea importanța unui oraș din România care nu merită deloc trecut cu vederea! Sunt multe lucruri valoroase din punctul de vedere al istoriei noastre, al capacității de muncă și al spiritului întreprinzător.

Fără persoane implicate, care să pună în valoare aceste dovezi ale istoriei și existenței noastre, chiar și doar într-o anumită zonă, ele poate nu ar fi existat astăzi. Însă ei s-au implicat și o parte a identității noastre este relevată și putem vedea câte lucruri bune au exitat în țara noastră de-a lungul timpului!

Am ales să încep seria de articole despre Reșița, în urma zilelor în care am participat la evenimentul Custom Reșița cu aceste dovezi ale trecutului, pentru a înțelege mai bine fondul pe care urmează să creez și următoarele articole. Mi s-a părut firească o ordine cronologică și cred că rămâi cu multe informații prețioase și cu o stare de spirit mai bună, odată ce întâlnești persoanele care au făcut posibile existența sau întrețin în prezent aceste instituții!

Va urma! 

By | 2018-08-03T11:59:11+00:00 iulie 13th, 2018|Custom Reșița, Resita|0 Comments

Leave A Comment