Blogul TravelHolyc a aparut nu doar din dragostea pentru calatorii, fotografie si scris, dar mai ales dintr-o dorinta interioara puternica de a pastra.

Oricând și oriunde plec, orice lucru impresionant sau colț de lume care transmite câte o stare diferită mă fac să simt instant că nu vreau să le pierd. Primul impuls este să le fotografiez, iar apoi să le notez undeva, să nu le las să dispară în același timp cu grămezile de alte amintiri.

Sunt Oana. Am 24 de ani și pe lângă alte planuri (mai mult sau mai puțin îndrăznețe), mi-am propus să călătoresc cât mai mult. Simt că acest blog îmi oferă ocazia să cresc din acest punct de vedere și să îmi definesc propriul stil.

Am urmat Facultatea de Comunicare și Relații Publice, iar acum urmez un Master în Turism. Îmi place să îmi creez propriile proiecte și pun suflet în ele. Îmi place senzația de libertate pe care acest blog mi-o oferă și exact asta vreau să ofer și cititorilor mei.

Să vorbim puțin despre fiecare pasiune în parte…

Scrisul

Nu știu exact când am început să-mi notez ideile și trăirile, oricum a fost când am început să cresc. Nu, nu am avut niciodată consecvența de a-mi ține un jurnal zilnic, doar scriam la impuls, când mă lovea inspirația. Scriam să nu-mi pierd gândurile, trăirile, să-mi urmăresc evoluția, să mă cunosc și să nu uit de unde am pornit.

Iar astăzi, scrisul mi-a rămas cel mai drag prieten, cea mai bună terapie, activitatea care mă împlinește cel mai mult. Fiecare articol sau poveste este parte din mine, iar când voi o apreciați, nu există mulțumire mai mare pentru mine!

Calatoriile

Într-un fel ciudat, când eram copil nu-mi plăcea neapărat să călătoresc. Îmi plăcea să ies, să cunosc, dar doar în anumite limite. Aveam nevoie de siguranță. Mai târziu, ăsta avea să devină visul meu, care s-a ținut scai de mine.

Cumva simțeam starea de libertate pe care călătoriile ți-o oferă. Puterea de a fi prezent, de a te conecta la tine însuți, de a te juca cu viața. Am ieșit prima dată din țară la 21 de ani. Tot atunci am și zburat cu avionul. Târziu, poate, pentru unii. Nu cunoșteam pe nimeni, dar am zis că dacă vreau ceva de la viață, nu o să aștept să mi se întâmple. Despre prima experiență în străinătate am scris aici.

Concluzia a fost că m-am întors un pic alt om. Iar nevoia de a călători nu se domolise, ci dimpotrivă. :))

Până la urmă, am călătorit în 11 țări (Germania, Franța, Slovacia, Armenia, Bulgaria, Grecia, Italia, Malta, Bali, Anglia, Turcia), un număr micuț pentru ce îmi doresc și poate și pentru unii dintre voi. Dar care mai are timp să crească.

Fotografia

Nu am urmat niciodată cursuri de fotografie. Cumva pasiunea pentru acest subiect a apărut o dată cu prima călătorie. A fost strâns legată de aceasta. Când vezi o lume complet diferită de a ta, începi să vezi cu adevărat. Diferențele, detaliile străzilor, ale caselor, ale reliefului. Nu mai trec toate automat pe lângă tine.

Și atunci mi-am dorit să le păstrez cumva. Iar Instagram-ul m-a tot încurajat să perseverez, să îmi îmbunătățesc tehnica. Am dat și câteva sfaturi pentru începătorii ca mine, aici.

Un fel de #bucketlist

Ca să ne cunoaștem și mai bine, cred că acțiunile noastre vorbesc pentru noi. Așa că iată ce îmi doresc să fac în următorii ani și ce am reușit să fac până acum. Acesta este bucketlist-ul meu deja atins: 

 

  • M-am plimbat printre canalele Veneției.
  • Am ajuns la Balconul Julietei din Verona.
  • Am sărbătorit pentru a doua oară Anul Nou în Bali, conform calendarului lor.
  • Am înotat în apele Lagunei Albastre din Malta.
  • Am fost în Burano, orașul cu case de diferite culori.
  • Am ajuns la cea mai faimoasă cascadă din România, Cascada Bigăr.
  • Am mers cu ATV-ul prin Santorini.
  • Am ajuns cu feribotul pe Strâmtoarea Bosfor.
  • M-am dat în celebrul Bali swing (un leagăn aflat la înălțime din plantațiile cu orez din Bali).
  • Am mers cu cămilele în Deșertul Sahara, unde am înnoptat într-un cort. 

În final, tot ce îți promit este sinceritatea față de locurile pe care le văd și un mod aparte de a mă raporta la ele. Modul meu.

La cat mai multe calatorii!