La o primă impresie, Santorini este locul perfect pentru relaxare, pentru cele mai frumoase apusuri, pentru casele albe fără sfârșit. Exact cum ne arată acele fotografii care te fac să vrei să te teleportezi când le găsești pe Instagram – și nu numai.

Însă la o a doua impresie, după o vacanță pe celebra insulă, pot spune că destinația necesită și un buzunar pe măsură. Asta nu înseamnă că nu îți poți organiza o vacanță acolo cu buget mai mic. Doar că în afară de plajă (fie că alegi stațiunile cu plajă mai din sud, sau să stai pe malul piscinei, pe partea de est a insulei), cine la restaurante pe malul mării sau cu vedere la apus, fotografii superbe, plimbări cu barca, snorkeling și alte sporturi de apă, cam aici se opresc activitățile. Practic, ca să nu te plictisești, ai tot felul de activități de divertisment pe care poți cheltui.

Înainte să plec, m-am informat destul de mult despre insulă și cam aveam idee despre ce voiam să fac și să văd.

Cum mi-am organizat vacanta in Santorini?

Santorini era pe lista mea de destinații în care îmi doream să ajung de multă vreme. Chit că doar stăteam să mă bucur de fiecare colțișor al orășelelor cu clădiri albe și să le fotografiez, alături de apusurile irezistibile, tot voiam acolo. Însă, de regulă, avioanele sunt destul de scumpe, plus că neapărat treci prin Atena și apoi iei un zbor intern.

În iunie, am găsit o ofertă pentru sfârșitul lunii septembrie a acestui an. E drept, am stat în Perivolos, la o pensiune aflată la 50 de metri de plajă și în apropiere de restaurantele din zonă, de magazin și de închiriat ATV-uri. O poziție favorabilă.

Perivolos este o stațiune în sudul insulei, lângă Perissa, cu o plajă celebră pentru nisipul negru. Iar când spun nisip negru, mă refer și la o mulțime de pietricele mici pe care nu este foarte confortabil să calci cu piciorul gol, dar care îți încântă privirea.

De ce sa tii cont inainte sa pleci in Santorini?

  • Dacă la sfârșitul lui septembrie poți simți arșița pe piele după prânz, până în orele 16-17, nu vreau să știu cum este în timpul verii. Serile sunt însă răcoroase.

  • Dacă ai de gând să mergi doar pentru plajă, ospitalitatea grecilor și mese copioase, probabil nu îți faci prea mari griji, căci te poți adăposti sub o umbrelă. Dar dacă ai de gând să cutreieri insula de sus până jos, ca mine, poți decide să faci toate plimbările dimineața și apoi seara, la apus. E ușor frustrant, pentru că cele mai bune momente sunt acele două ore în care soarele stă puțin la orizont înainte să plece de tot. După o zi în care ne-a deranjat prea tare căldura, am decis să ne plimbăm dimineața și seara, iar la prânz să stăm la adăpost.
  • Am închiriat un ATV pe toate cele 5 zile. Și a fost prima dată când am condus cum se cuvine, în trafic, oprind la stopuri, pe faleză sau pe străduțele înguste ale muntelui. Când ne dădea pe spate priveliștea asupra insulei, opream și priveam. Albastrul mării în spate, pâlcuri de case albe – mai spre apus, cu luminițele aprinse și în rest, uscăciunea dealurilor, măslini, cactuși, vițe de vie arse de soare, măgăruși, spini. Dar toate creează un contrast frumos. Santorini chiar nu e unul din acele locuri care arată mai bine în poze decât în realitate. Te pot descuraja întinderile vaste de uscăciune și ariditate – uneori parcă-i ca în deșert, dar sunt multe locuri superbe care compensează.

  • Legat de prețuri, după a două jumătate a lunii septembrie ele încep să scadă față de sezon, ceea ce e bine de știut!
  • Sunt peste tot centre de închiriat mașini, ATV-uri și scutere. Este mai comun să mergi cu ATV-ul sau cu scuterul, datorită vremii însorite. Plus că ai alte avantaje, te simți mai liber și altfel simți insula când îi simți aerul și nu stai închis în mașina cu care te plimbi și prin țară. Noi am avut probleme cu ATV-ul, fiindcă vibra destul de tare, de-ți lăsa degetele cu dureri după un drum mai lung. După ce nu a mai pornit ( la vreo două zile după ce-l închiriasem) și ne-a lăsat pe șosea, am sunat la centru și ne-au adus alt ATV, fără probleme (sau cu mai puține probleme ), cu rezervorul full. Ne-a fost de folos, fiindcă a fost exact în ziua când să mergem din Perivolos în Oia, care sunt la capetele opuse ale insulei (Sud-Nord), deci 28 de km, deci 56 km dus-întors – prin urmare, nu am mai scos bani din buzunar pentru drumul ăsta

  • Toată lumea recomandă degustarea de vinuri în Santorini. Nu am apucat să gustăm decât la o terasă, fiindcă cea mai apropiată vinărie era destul de departe și nu puteam să mai conducem ATV-ul la întoarcere – e lesne de înțeles.
  • Și, să nu uit, printre lucrurile recomandate este să călărești măgărușii care să te urce pe munții arizi ai insulei. Pentru că am rămas oarecum marcată de articolele despre elefanții din Thailanda, nu m-a ținut inima nici acum să am o experiență de genul. Oricum, am înțeles că în curând nu vor mai fi permise astfel de activități.

  • E recomandat și un drum cu barca la vulcanul activ Nea Kameni, și un tur în care poți face baie în apa caldă. Pe TripAdvisor lumea nu era prea încântată de experiență, și nici pe mine nu m-a atras în mod special față de alte activități.

Ce sa vezi?

Pentru că am reușit să vedem destul de multe locuri și orășele, am decis să împart în două articole experiența din Santorini. Azi mă voi concentra pe patru orașe principale:

1. Imerovigli

Încep cu locul 1 pentru mine – Imerovigli. Toate fotografiile care înfățișează clădirile albe, apusul, piscinele turcoaz și viața paradisiacă sunt de regulă făcute aici. În fața unei biserici, cu privire la mare, turiștii se adună să privească și să fotografieze apusul. Te plimbi pe străduțe împodobite de culori, flori, terase. Aici, apusul costă mai mult decât orice – și spun asta pentru că unde priveliștea restaurantului se deschide la apus, prețurile se dublează. Seara este magică. Cum soarele pleacă, apare luna pe cer de cealaltă parte.

Am avut parte de o nebunie de culori pe cer, de la albastrul strălucitor, la galbenul mai domol, portocaliu și o dâră de roșu fierbinte. După care cerul nu s-a potolit și cu luna pe cer, ne-a oferit nuanțe de mov și rozaliu. Casele albe preiau culorile cerului și se creează o atmosferă magică. Nu prea mai vrei să pleci, doar că durează așa puțin, că nu poți să te saturi și a doua zi vrei să o iei de la capăt. Așa că am stat până ce s-a înnoptat de-a binelea.

2. Thira/Fira

Mărturisesc faptul că acest oraș, capitala insulei, de altfel, nu m-a dat pe spate. Ori că am prins-o pe la ora 16 când soarele ardea fix pe străduțele ei, ori că e muuult mai aglomerată decât orice altă stațiune. Ori că ești asaltat de negustori, de magazine la fiecare pas și i se pierde oarecum spiritul liniștit. Sau poate o fi fost faptul că sunt orașe mult mai fermecătoare.

Dacă mergeți pentru cumpărături, aici este locul potrivit! Majoritatea lucrurilor sunt de calitate, găsiți atât branduri mari, cât și creații locale.

Am vizitat Biserica Catolică a Sfântului Ioan Botezătorul, pentru a ne mai feri de căldură și a ne refugia într-un spațiu liniștit. Ne-am plimbat de colo-colo, ne-am împins printre turiști, am ajuns și în zone mai puțin centrale și mai puțin populate.

Mai puteți vedea aici și Muzeul Thirei Preistorice (Museum of Prehistoric Thera), ce conține mii de exponate provenite din săpăturile ce au avut loc în situl arheologic de la Akrotiri și din alte insule Ciclade. De asemenea, tot aici puteți vedea insula de sus, cu telegondola.

Apoi, în acea seară, am decis să mergem mai departe, spre Imerovigli.

3. Oia (pronunțat “iia”)

Orășelul aflat în nord, la capătul insulei, cu întinderea de ape la nesfârșit. Aici toți îți vor spune să vii ca să privești apusul. Sincer, apusul este superb de pe orice parte a insulei și peste tot are ceva deosebit. În Oia am ajuns în Ammoudi Bay, cred că cea mai mare atracție, fiind punctul cel mai extrem al insulei. Auzisem înainte să vin de un loc unde se sare de pe stânci și cum îmi doream să fac asta într-o țară străină, am pus-o pe listă.

L-am găsit ocolind un mic deal, mergând pe lângă malul apei și bărcuțele care pluteau. Ammoudi Bay este un sanctuar unde poți lua cina pe malul mării, ai scaunul exact lângă apă, și poți privi superbul apus. Bineînțeles, prețurile sunt și ele pe măsură. După ce am mers vreo 7-10 minute, am ajuns la locul mult așteptat, unde oamenii săreau în apa sărată a Mării Egee.

Totuși, pentru a ajunge la stânca de unde puteai să sari vreo doi metri în aer până să atingi apa, trebuia să traversezi o porțiune de mare. Când am ajuns noi, lumea se usca și își strângea lucrurile să plece. Totuși, am intrat în apă cât să simțim gustul, să înotăm puțin, înainte să apună soarele.

Nu ne-am mai aventurat să sărim, mai ales că erau curenți puternici, iar soarele începuse să se lase ușor-ușor în mare. Iar apoi s-a creat un scenariu superb, cu vasele pline de turiști care se plimbau prin fața soarelui – de altfel, cursele astea sunt făcute special pentru a prinde apusul. Am rămas singurii de pe malul apei, până când s-a înnoptat și ne-am lăsat ghidați de luminile de la terase.

4. Pyrgos

De fapt și orășelul pe care l-am vizitat prima zi, la vreo jumătate de oră de noi de mers cu ATV-ul. Încă nu știam cât de cald poate fi pe timpul zilei, așa că mai întâi ne-am adăpostit să mâncăm. Apoi am urcat pe străduțele sale, până la Biserica Agios Nikolaos Theotokaki (cea din pozele de mai jos). De fapt, Pyrgos este orașul aflat pe cel mai înalt punct al insulei, de unde poți vedea până departe împrejurimile.

Construit în jurul Castelului Venețian, ce datează din secolul 13 (unul din cele 5 castele venețiene ale insulei), el este compus din case tradiționale.

Pyrgos a fost capitala insulei până în 1800, iar dacă vreți un oraș tradițional, specific insulei, fără prea multă aglomerație, aici este locul potrivit. Străduțele sunt fascinante, liniștite și pline de obiecte pe care le puteți cumpăra, ba chiar picturi foarte interesante. Bisericile sunt și ele de vizitat.

Cam atât pentru prima parte despre Santorini. Următorul articol, despre cum am planificat vacanța pe cele 5 zile și în care prezint plajele din Santorini și cum am urcat la cea mai faimoasă mănăstire din Santorini este chiar aici!