Poate că ți le spune totuși mama înainte să pleci, pe unele din ele cel puțin. Nu îmi place să-mi încep articolele cu truisme, dar… o să fac o excepție.Știm bine că mereu există părți frumoase și părți mai puțin frumoase în orice aspect din această viață. Când vine vorba despre călătorii, cei cu adevărat pasionați suntem tentați să vedem (sau să povestim) doar partea bună. Și pe asta se bazează o întreagă industrie din ziua de azi, ceea ce nu este de blamat în niciun fel.

În lumea online, totul pare simplu, în special călătoriile. Vedem un check-in pe Facebook într-o țară îndepărtată (sau nu foarte), o poză colorată pe Instagram, un video pe YouTube și tot așa. Citate motivaționale cu duzina de tipul “pleacă și lasă totul în urmă!”, „dacă aș avea toți banii din lume, mâine nici nu m-ați mai vedea că aș fi pe cealaltă parte a globului!”, „viața e o carte și cei care nu călătoresc citesc doar o pagină” (“Și care e problema?” ar întreba cineva care nu se omoară cu cititul), „hai să găsim un loc frumos în care să ne pierdem!”.

calator, calatorii

(Adevărul este că citatele de genul ăsta sună mult mai bine în engleză.)

Sincer, când le-am descoperit, îmi dădeau o stare de bine, mai ales când aveam altele pe cap și nu prea îmi permiteam să plec pur și simplu. Dar cu timpul, share-uite de atâția oameni, deja citeam un cuvânt că știam și finalul. Astăzi puține mai au vreun efect asupra mea, acel efect de noutate care te prinde în vraja călătoritului. Este în interesul tuturor să îți arate cât de bine este să pleci și să vezi locuri noi!

Partea mai puțin plăcută a călătoriilor

Dar părțile negative nu le mai spun, nici cei din industrie, nici cei care pleacă într-o vacanță și pun o poză sau un album întreg pe Facebook. Ne-am obișnuit să arătăm doar partea frumoasă a lucrurilor.

calatorii, calator

Am adunat o serie de lucruri care mi-au arătat faptul că, înainte de toate, călătoriile înseamnă viață. Viață concentrată în câteva zile, în care dai peste tot felul de lucruri. Peste frumusețe, istorie, oameni noi, oameni calzi, oameni de care te cam temi, oameni care îți înșală sau îți confirmă prejudecățile, de oboseală, prea frig, prea cald, mâncare scumpă, marketing, mâncare bună, surprize, publicitate, alergătură, plimbări lente, iar marketing, poze, iar poze. Viața în sine are de toate, la fel și călătoriile. Doar că în privința lor, ne cam sfiim să vorbim public.

1. Cele mai lungi ore sunt orele petrecute pe avion*

Am scris aici cât de mult îmi doream să încep să zbor acum 3 ani. Acum mărturisesc că sunt ușor copleșită de fiecare dată de drumurile până la aeroport, de aglomerație și de așteptat. Mereu, același proces lung, aceeași așteptare care îți ia din spiritul ăla spontan de hai să mergem acum și să vedem!. Aștepți să se facă check-inul, dacă nu l-ai făcut online. Aștepți la securitate. Aștepți la verificarea pașapoartelor. Aștepți încă vreo oră-două până să se deschidă poarta. După, hai să urcăm în avion pe rând. Alte cozi. Aștepți până se așează toată lumea. Și la aterizare se reia procesul, invers.

*Dacă ai un avion privat, poți să treci liniștit de primul punct!

avion, calatorii

2. Diferențele de temperatură

Deși mereu când plec abia reușesc să îmi închid geamantanul, fiindcă îl umplu cu de toate, tot nu par suficiente puloverele când e prea frig. Și să vrei să vizitezi un oraș, dar să fie înnorat sau un soare cu dinți, te epuizează destul de tare. Îți intră frigul în oase și continui să mergi, ca un călător adevărat, bucurându-te de ce vezi în jur. Cu aparatul și dinții clănțănind, te încălzește poza aia mișto dintr-un unghi proaspăt descoperit și pentru câteva clipe uiți de frig și alte necesități. Apoi dacă se și înserează, cauți mai repede un loc cald unde să bei ceva.

calatorii, calator

Dacă e prea cald, iarăși nu e bine, apărem cam transpirați și șifonați în poze, dar noroc că există filtre pe Instagram!

3. Oboseala

Ca să descoperi cu adevărat un loc, cel mai bine este să îl iei la pas. Acum exclud oboseala adunată pe autobuze, avioane și taxiuri înainte să ajungi. Trecem ușor peste asta, copleșiți de noutatea unui loc. Dar începi să parcurgi kilometri întregi. Și nu doar prin centrele vechi sau în zonele cheie, fiindcă dacă vizitezi un muzeu sau o galerie, este clar că stai cu orele să te bucuri de fiecare exponat. Știu că mulți se plictisesc, dar unii chiar avem ambiția aia de a rămâne până la capăt, să știm că am dat ce am avut mai bun și că se va merita că am fost acolo.

Iar după două ore de mers printr-o clădire, deja te dor picioarele și devii ușor ursuz.

4. Iluziile hrănite în special de Internet și Social Media

Nu neg, mi-am făcut un obicei ca întotdeauna înainte să plec să caut cele mai frumoase poze dintr-un loc ca să mă inspire.

calatorii, calator

Dar când ajungi acolo, nu e chiar așa. Sau poate că e, dar lumina nu cade favorabil să faci o poză frumoasă, sau uneori plouă sau e înnorat. Alteori mai vezi pe cineva cunoscut într-un loc și pare atât de frumos, distractiv și plin de surprize. Ne conturăm lumi pe baza unor poze făcute exact în scopul ăsta, iar imaginația este uneori mai bună ca realitatea. Când ajungi, vezi că nu e chiar așa, că nu doar agențiile de turism fac publicitate unor locuri, ci chiar noi, călătorii.

5. Localnicii

Ești un cetățean al lumii. Preocupat de globalizare, de digitalizare, de cosmpolitism. Nu ai prejudecăți culturale, toți suntem o mare familie. Nu o să recunoști decât celor foarte apropiați că te sperie anumiți oameni, că anumite nații prea intră în spațiul tău intim și sunt învățați altfel decât tine. Nu știi cum să interpretezi o privire sau un gest mai intruziv: sunt doar obiceiurile lor sau e ceva periculos de care să te ferești? Alții ți se par ciudați. Cum se îmbracă, cum vorbesc, cum te privesc lung.

calatorii, calator, straini

În același spirit, trebuie să recunosc că în Istanbul nu m-am simțit mereu în siguranță.

6. Suveniruri locale sau “Made in China”?

La început ne încântă suvenirurile. Sunt diferite, colorate, multe, specifice locului. După o zi sau două în care le vezi peste tot, începi să înțelegi care sunt un adevărat kitsch și care merită cumpărate, de multe ori pentru mai mulți bani. Ești oarecum dezamăgit, dar tot iei doi-trei magneți să îi arăți acasă. Legat de asta, mereu îmi vine în minte ceva învățat la facultate, despre glocalizarea nimicului:

Există numeroase situații în care turismul stimulează producția de ceva – artizanat local de calitate, mâncăruri pregătite cu grijă de bucătari locali care folosesc ingrediente locale de calitate. Însă turismul grobal provoacă din ce în ce mai frecvent glocalizarea «nimicului». Magazinele de suveniruri gem de gadgeturi care reflectă elemente ale culturii locale. Aceste suveniruri sunt produse în masă în fabrici locale, folosind uneori componente fabricate în alte părți ale lumii. (George Ritzer – Globalizarea nimicului)

7. Mâncarea locală?

Mergem mult și ni se face foame. Ne gândim de multe ori că cel mai frumos e să descoperim noi restaurante, puburi, magazine la colț de stradă, patiserii unde să mâncăm. Ne decidem într-un final că arată bine și e confortabil.

calatorii, calator, mancare

Uneori nu suntem dezamăgiți de mâncărurile locale, ci chiar de cele pe care le cunoaștem de dinainte și nu sunt pe gustul nostru. Nu știu cât de mult sunt gusturile influențate cultural, dar nu pot să zic că pastele din Italia m-au dat pe spate față de cele din România. Probabil că și asta își aduce în cele din urmă aportul, gusturile cu care noi suntem obișnuiți deja. Și poate arată bine pentru o poveste pe mediile sociale, dar nu ajungem mereu să și mâncăm cu poftă ceea ce servim într-un loc nou.

8. Aglomerația

Diferența dintre ce te aștepți să găsești și ce găsești de fapt poate fi de multe ori dezamăgitoare. Și alte mii de oameni vor să ajungă unde vrei tu și nu întâmplător vă găsiți toți odată în același loc. E plăcut oarecum, că mergi cu turma și nu îți mai faci griji că te pierzi. Dar, pe de altă parte, nu te poți grăbi, fiindcă există o lentoare specifică turiștilor și stat la cozi interminabile, fie că vorbim de zonele comerciale, de suveniruri sau de atracțiile turistice.

calatorii, calator, aglomeratie

Să mai zic că fotografiile superbe care te-au îndemnat să pleci sunt foarte dificil de reprodus cu alte sute de oameni în jurul tău care încearcă fiecare, în felul lui, să pară că este doar el cu destinația idilică în spate. Aglomerația poate fi frustrantă și e mai ușor de evitat când mergi pe căile mai puțin bătute sau când mergi în perioade ale anului în care nu oricine își poate lua vacanță sau concediu.

9. Cazarea

Trebuie să recunoaștem că poți avea oricând surprize și aici. Întotdeauna ne temem puțin să nu facem alegerea greșită când rezervăm camere pentru următoarea excursie. Totuși, cu review-urile de pe Booking sau alte site-uri este mult mai ușor să vezi dacă o locație este așa cum arată în poze. Și chiar dacă totul este bine, tot îți faci griji de zona în care este amplasat hotelul sau pensiunea. Iar alteori, personalul nu este mereu cel mai drăguț și promisiunile din poze pot fi doar strategii de marketing.

Pe de altă parte, poți avea parte și de surprize plăcute, mai ales când un review negativ se dovedește nefondat o dată ce tu ajungi acolo și vezi cu ochii tăi.

10. Așteptările interioare

Uneori plecăm doar ca să ne regăsim pe noi înșine. Avem nevoie de o pauză de la tot, avem nevoie de libertate, de a ne cunoaște prin ochii unor oameni care nu știu nimic despre noi. Și uneori, cărăm problemele interioare, iadul personal după noi, prin avioane, prin alte țări, pe lângă alți necunoscuți.

Uneori, nici măcar cea mai frumoasă priveliște sau cea mai discutată atracție turistică nu ne scoate din ale noastre și ne întoarcem și mai dezamăgiți acasă. Oamenii și locurile îți pot schimba foarte ușor starea interioară, dar în cele din urmă, nu putem căuta doar în exterior. Iar fuga permanentă de noi înșine în locuri străine nu ne ajută întotdeauna să ne regăsim în alte părți ale lumii.

calatorii, calator, libertate

Deci să nu mai călătorim?

Nicidecum. Pentru că știu că pentru cei pasionați, lucrurile astea trec mult mai ușor când cunoaștem frumusețile care ne așteaptă, adrenalina unei noi excursii, bucuria așteptării și a planificării, fotografiile superbe, răsăritul sau apusul prins de la înălțime sau vremea însorită lângă un obiectiv turistic care te lasă cu gura căscată.

În cele din urmă, știm că merită să trecem prin lucrurile mai puțin plăcute ca să rămânem cu ceva mult mai plăcut. Nu neg, am avut și vacanțe în mare parte neplăcute sau ratate, dar chiar și din acelea, am rămas cu amintiri, povești, pățanii. Poate chiar lecții de viață. Dar mi-a plăcut să fiu ceva mai aproape de realitate prin blogul ăsta și să nu spun că totul e ca în povești când călătorești, fiindcă destui fac asta deja.

Prin urmare, a ieși din zona de confort este cea mai mare provocare, dar și cel mai mare deliciu cu privire la călătorii. Să ne testăm limitele, deci!

P.S.: Dacă te interesează ce scriu despre unde am mai fost și ce am mai fotografiat sau te inspiră pentru viitoarele călătorii, nu uita să dai un like paginii de Facebook Travelholyc, un follow pe Instagram sau un like/share la acest articol, mai jos!

 

error0