Despre Muzeul ASTRA am mai scris aici, în urma experienței avute acum câțiva ani. Dar mi-a plăcut atât de mult, că la ultima plecare prin Sibiu, am decis să mai tragem o fugă către cele 96 de hectare ale muzeului!

Iată ce am scris și în articolul trecut:

Muzeul ASTRA pune în scenă spiritul tradițional românesc, înfățișând exponate (peste 400!) ale vieții rurale de pe întregul teritoriu românesc (din perioada secolelor 17-19). Într-un cadru natural de vis, aici se îmbină construcțiile sau exponatele care păstrează aerul altor timpuri și generații cu activități și programe actuale, care transmit mai departe tradițiile vechi. Vorbim nu doar colecții ale patrimoniului românesc, dar chiar și al celui săsesc, al unor minorități sau al celui extraeuropean (singurul din România de acest gen).

Acest articol este menit să fie mai scurt și să se axeze pe scurta noastră plimbarea de-a lungul muzeului în aer liber. Am vrut să vă las aici, mai degrabă, câteva din fotografiile surprinse ce ilustrează cel mai bine experiența avută!

Când ne-am început plimbarea prin Pădurea Dumbrava Sibiului, era destul de înnorat – numai bine ca să evităm canicula care ne-ar fi stricat puțin plimbarea într-o zi de iunie. Așa am putut lua la pas lent drumul, și să ne îndreptăm către fiecare căsuță care ne atrăgea atenția.

Ceva interesant de știut pentru când veți ajunge la Muzeu: o casă de viticultor din județul Vâlcea are o asemănare izbitoare cu casa ilustrată pe bancnota de 10 lei (pe foișor este scrijelit anul 1835)! Și moara de apă din Poieni, Sibiu, se regăsește pe bancnota de 200 de lei!

Exponatele muzeului nu sunt alcătuite doar din case și anexe gospodărești, dar și din bisericuțe, stâne, crame, troițe și instalații tehnice (mori de apă, mori de vânt, prese uriașe pentru vin, fructe, ulei sau structuri hidraulice).

Astfel, este mai mult decât un muzeu care prezintă gospodării tot mai diverse (precum una tipică a vechilor ciobani din Mărginimea Sibiului, remarcabilă prin albastrul intens, denumit local măndră mărie). Este un spațiu al reveriei și reculegerii, departe de agitația orașului. Sincer, partea asta a fost tare mult pe placul meu!

Unul din lucrurile care m-a impresionat de fiecare dată la Muzeul ASTRA este că sunt înfățișate și uneltele specifice unor treburi meșteșugărești și te poți imagina făcând lucrurile care cândva erau o rutină. Cumva, aici poți să accesezi cu ușurință vremurile copilăriei, când mergeai la țară la bunici și tot ce descopereai avea un farmec aparte – un farmec care se păstrează de-a lungul vieții.

Din păcate, deși data trecută am mâncat foarte bine la hanul tradițional, denumit Cârciuma din Bătrâni, din cauza situației actuale, terasa a rămas închisă. Așa că nu am putut decât să ne bucurăm de un suc și o înghețată de la un magazin rămas deschis lângă lac.

Un alt exponat valoros, care cu siguranță îți va atrage atenția, este singura moară de vânt cu pânze, ultimul exemplar din acest tip din România, care a supraviețuit trecerii timpului. A fost adusă din județul Constanța în 1966. În plus, morile de vânt ar fi o colecție foarte importantă chiar și în Europa, toate fiind aduse din zona secetoasă a Dobrogei.

Din fericire, deși vremea înnorată ne-a urmărit în permanență, ploaia a început să curgă în ropote abia spre finalul plimbării noastre. Așa că ne-am putut adăposti pe părți în diverse încăperi sau chiar să admirăm pe îndelete fiecare colț al muzeului. Noroc că o ploaie de vară se termină la fel de repede pe cât de neașteptat apare!

error0