Așa cum am spus în articolul precedent în care am vorbit despre ce poți face în stațiunea climaterică Sâmbăta, în afara relaxării în natură și a drumețiilor pe munți, mai poți vedea în apropiere, la Sâmbăta de Jos, una din cele mai importante herghelii de cai lipițani din lume.

Dacă aveți ocazia să ajungeți aici, este un obiectiv numai bun din punctul de vedere al activităților de agrement, dar și pentru cei care sunt iubitori de animale și vor să aibă parte de experiențe noi.

Cateva date despre Herghelia de cai Lipitani

Am fost plăcut surprinsă să aflu că există un așa loc la noi în țară, mai ales că istoria acestei herghelii începe cu ceva timp în urmă, adică din anul 1874, atunci când a fost fondată. Caii din rasa Lipițan proveneau de la o herghelie din Slovenia, unde procesul de selecție începuse încă de la sfârșitul secolului 16.

Mai exact, acest proces începuse în localitatea Lipița (de aici și numele rasei de cai) și are la bază rasele andaluz, lusitan, danez și pur sânge arab. Dar acesta a fost doar începutul, fiindcă herghelia a fost mutată definitiv (322 de capete) în Ungaria, înainte de primul război mondial. În 1920, Statul Român reînființează herghelia națională cu 3 armăsari pepinieri și 22 de iepe mamă.

De-a lungul timpului, herghelia a trecut prin proprietatea mai multor instituții de stat, pentru ca în 2002 să treacă în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor. Însă din iulie 2015, Herghelia Sâmbăta de Jos trece în subordinea Direcției de Creștere, Exploatare și Ameliorare a Cabalinelor, ca subunitate a acesteia.

Prin urmare, aici găsim atât secția de armăsari de reproducție și de dresaj, precum și secția de iepe mamă cu mânji. Astfel, herghelia adăpostește: armăsari pepinieri, iepe mamă, tineret în creștere, armăsari de montă publică, sport și agrement.

La intrare în acest tărâm al cailor și al libertății, pe dreapta, în spatele unor ramuri ale pomilor înalți dai peste o clădire maiestuoasă, în ruine. Asemenea celor din Băile Herculane.

Nu este altceva decât Castelul Brukenthal, un monument de arhitectură barocă, construit în perioada anilor 1750-1760, pentru contele Brukenthal, fratele lui Samuel Brukenthal (sigur ați auzit de acest nume, fiind vorba de fondatorul muzeului cu același nume din Sibiu). Ne-am întristat, ne-a părut rău pentru monumentul lăsat în paragină, dar apoi ghidul complexului ne-a spus ceva despre niște renovări care ar fi fost deja făcute la acoperiș.

Ce face rasa Lipitan atat de deosebita?

La Sâmbăta de Jos se cresc 7 linii de sânge care poartă numele armăsarilor care au stat la baza formării actualelor efective: Conversano, Favory, Maestoso, Neapolitano, Pluto, Siglavy-Capriola și Tulipan.

Aceștia pot fi văzuți în toată splendoarea lor în grajdurile destinate special, acolo unde există și plăcuțe cu numele lor și arborele genealogic al fiecăruia. Aici, fiecare armăsar este în boxa lui și te privește cu curiozitate de îndată ce pășești înăuntru. Apoi, își văd liniștiți (de cele mai multe ori, căci pot deveni și agresivi dacă stau prea mult înăuntru) de treaba lor, timp în care se lasă admirați.

Afară, grajdurile de iepelăsate în aer liber – își așteptau și ele vizitatorii. Pentru a le pune să facă mișcare, îngrijitorul căra după el o umbrelă colorată pe care cum o desfăcea cu rapiditate, făcându-le să se ferească și să se îndrepte în direcția dorită de el. “Interacțiunea” cu grupurile de iepe, ceva mai mici și mai delicate decât armăsarii, a fost ceva mai vastă. Și noi eram curioși să aflăm mai multe despre ele, dar și ele despre noi. Ba chiar unele își arătau dinții, făcând să pară că ar râde – gest încă neexplicat complet!

Aici am aflat și că fiecare cal are partenera lui, pe care o păstrează pentru toată viața și cu care se împerechează periodic. Din ce am înțeles, nu este vreo dovadă a monogamiei neapărat, ci un obicei pentru a păstra rasa pură.

Pe de altă parte, calul-lipițan este un cal deosebit, fiindcă are anumite trăsături, cum ar fi grația, docilitatea și temperamentul care-l recomandă a fi calul perfect pentru marile școli de dresaj academic din lume. Fizicul său este unul deosebit, diferit de la o linie de sânge la alta, dar toate au în comun conformația armonioasă și elegantă.

Ce mai poti face la Herghelia Sambata de Jos?

În afara faptului că poți admira aceste făpturi deosebite în toată splendoarea lor, herghelia dispune și de o bază materială, cum ar fi: grajduri, pistă de antrenament, bază pentru antrenament și concursuri de atelaje, bază de agrement, sediu administrativ, teren agricol.

Aici puteți consulta programul de activități, cu tot cu prețuri și durată, care poate include: o plimbare de 30 de minute călare pe cal (cu programare în prealabil, cu supraveghetor, la 36 de lei), o plimbare cu trăsura cu un cal sau doi cai, filmarea sau fotografierea grupurilor de cai, demonstrații ecvestre etc.

Evident, complexul deține terenuri extinse (și chiar și un pârâu care desparte zona în două fâșii late de pământ) pe care se pot programa toate aceste activități. Într-o parte se pot vedea chiar Munții Făgăraș, cei spre care ne-am îndreptat noi apoi, spre cazarea de la Sâmbăta de Sus (despre care am scris aici).

Sala de expozitie a hergheliei

În curtea complexului puteți vedea și diverse trăsuri, impresionante prin design-ul lor, ca niște porți spre alte timpuri. Ajungând iarna acolo (în a doua zi a anului nou), totul era încă acoperit de zăpadă și, oricum, noi nu ne-am dorit decât să ne familiarizăm cu zona. Mai găsiți lângă grajdurile iepelor și o trăsură de lemn, trasă de un cal din scânduri – cum ar veni, mascota locului.

Clădirea de lângă are camerele de la parter organizate sub forma unei expoziții, care cuprinde mai multe echipamente și obiecte de călărie, trofee sau citate legate de grația și spiritul cu care caii au fost înzestrați, de călăreți sau de arta de a călări. Se pare că acești căluți deosebiți participă și la campionatele mondiale de atelaje, câștigând numeroase premii.

Chiar dacă am pierdut pozele făcute cu telefonul din cadrul acestei expoziții, am vrut să închei articolul cu câteva citate grăitoare legate de spiritul deosebit al cailor.

Să vă spun sincer, nu am avut niciodată o conexiune deosebită cu aceste animale, deși sunt o mare iubitoare de animale în general. Însă în urma acestei vizite, am rămas impresionată de privirea inteligentă, de curiozitatea lor și de capacitatea de a simți emoțiile umane mai bine decât orice alt animal.

Am ajuns să cred toate aceste lucruri despre cai și să-mi doresc să revin într-o astfel de herghelie și să particip la activitățile special create pentru turiști și pasionați. Așa că vă las acum cu câteva citate grăitoare, spuse de cunoscătorii adevărați ai acestor spirite:

Cei mai buni cai mor de multe ori in umbra unui grajd, fara ca talentul si frumsetea lor sa poata fi vazute… Ei necheaza dar nimeni nu stie ce gandesc sau ce simt… Adevarul e ca nimeni nu cunoaste cu adevarat caii… 

Bucuria esentiala de a fi impreuna cu un cal este ca ne aduce in contact cu elemente rare de gratie, frumusete, spirit si foc.

Sharon Ralls Lemon

Regatul meu pentru un cal!

William Shakespeare

Nicio ora de viata nu este pierduta daca este petrecuta in sa.

Winston Churchill

Caii – in cazul in care Dumnezeu a facut ceva mai frumos, el a pastrat pentru sine.