Porto este destinația perfectă pentru un city-break în nordul Portugaliei, mai ales dacă deja ai văzut Lisabona, fiind al doilea oraș ca mărime după capitală. Nu degeaba atrage sute de mii de turiști anual, fiind celebru mai ales pentru acele vederi surprinse de pe Râul Douro care-l traversează și care se varsă în Oceanul Atlantic!

Porto ascunde, deci, multe bogății pentru turiștii săi, pornind de la clădirile sau atracțiile care stau dovadă puterii maritime ce a fost Portugalia cândva, la gastronomia bazată pe preparatele din pește și fructe de mare, la celebrul vin de Porto și cramele unde-l poți degusta, la străduțele pline de culoare și care și-au păstrat stilurile arhitecturale neatinse, până la bisericile baroce și nu numai!

Eu am ajuns în Porto în luna noiembrie (și nu recomand neapărat, fiindcă poate fi destul de frig), dar am avut noroc să prind și câteva zile calde. Aceste recomandări le-am făcut pe baza propriilor experiențe (ordinea este aleatorie), încercând să introduc în el tot ce m-a surprins plăcut la acest oraș. Așadar, să începem!

Admira panorama orasului din turnul Bisericii Clericilor (Igreja dos Clerigos)

Construită în stil baroc, de către Nicolau Nasoni (care a și fost înmormântat, la cererea sa, în cripta bisericii), un arhitect italian care a mai contribuit și la ridicarea altor clădiri importante din nordul Portugaliei, Biserica Clericilor a fost gata în anul 1750, după 18 ani de muncă. Înainte de toate, vei fi probabil uimit de scara monumentală care-i înconjoară fațada (pe noi ne-a derutat puțin, fiindcă intrarea era undeva în lateral). Interiorul merită și el vizitat, naosul fiind alcătuit din granit și marmură, cu sculpturi în stil baroc.

Personal, cred că aici este cel mai lesne de văzut cum barocul, care presupune o exagerare a detaliilor și a bogăției operelor create, a fost folosit și de către Biserica Catolică – reușind, astfel, să creeze efectul de tensiune, dramă și exuberanță în privitor, care era atât de util nu doar în arte, ci și în religie! Pentru cei neobișnuiți cu acest curent, înfățișarea unui Iisus însângerat în mărime naturală poate fi o imagine frapantă.

Turnul cu același nume (Torre dos Clerigos), în care se află clopotnița este, de fapt, locul care poate oferi, pentru 5 euro, priveliști superbe pentru turiști. Acesta a fost construit după terminarea bisericii, între anii 1754-1763, având o înălțime de 75 de metri (la momentul respectiv, fiind cea mai înaltă clădire din oraș).

Desigur, nu ai vreun lift care să te conducă acolo sus, așa că trebuie să urci pe propria răspundere cele 230 de trepte, trecând prin cele 6 nivele ale structurii, pentru a ajunge în punctul cel mai înalt, unde se află și clopotnița. Parcursul este ușor dificil, având în vedere culoarul îngust pe care trebuie să urci treptele înalte, mai ales dacă este aglomerat, dar priveliștile, mai ales înnobilate de soarele aflat la apus și de Râul Duoro, sigur merită efortul!

Viziteaza plajele Oceanului Atlantic, in Foz Do Douro

Deși Porto pare foarte aproape de ocean pe hartă, mai ai de mers vreo 20-30 de minute cu autobuzul ca să ajungi propriu-zis pe plajele din localitatea Foz do Douro, unde te poți bucura de priveliștile oferite de Oceanul Atlantic. Prima dată am nimerit chiar pe plaja cu numele Dos Ingleses, cunoscută pentru frumusețea sa sălbatică: nisipul auriu, aglomerat de zeci de pescăruși, combinat cu stâncile acoperite de scoici negre care ieșeau dintre valuri și care se întind până pe mal.

Poți lua apoi faleza la pas către Pergola da Foz, o mică promenadă care a devenit un alt simbol al acestei zone, construită în stil neoclasic exact pe faleza din apropierea plajei și vopsită într-un galben-auriu. Datorită stâlpilor aranjați simetric, locul capătă dimensiuni diferite în funcție de momentul zilei și de poziția soarelui pe cer.

Pe lângă alte forturi sau atracții din zonă, Farul Falguieras, înalt de 33 de metri, merită o vizită, fiind locul unde Râul Douro (care traversează Porto, împărțindu-l în zona sudică și cea nordică) se varsă în Oceanul Atlantic. De altfel, acest far singuratic, care a și devenit emblema localității Foz do Douro, a fost construit în 1886, dar este inactiv încă din 2009. Despre Foz de Douro și Oceanul Atlantic am scris mai multe aici!

Plimba-te printre povesti la Libraria Lello e Irmão

Pentru iubitorii de carte, Librăria Lello este o atracție unică, ce ascunde 100.000 de titluri diferite, fiind inclusă în topurile marilor publicații, precum The Guardian, Lonely Planet, Times, Travel + Leisure – publicații care i-au confirmat frumusețea și unicitatea. Librăria Lello are mai bine de un secol, fiind inaugurată în ianuarie 1906, iar Antonio și Jose Lello sunt frații care au construit această librărie ce le poartă și numele! Aceasta a fost restaurată și modernizată în 1995, devenind un adevărat centru cultural!

Majoritatea celor mai importante librării ale secolului XX din Porto au dispărut, rămănând doar în memoria colectivă a locuitorilor. Librăria Lello, pe de altă parte, continuă să fie un loc de întâlnire pentru marii gânditori, artiști sau scriitori, cu un program cultural vast, având un loc de seamă pe scena intelectuală și literară a orașului. Librăria Lello se remarcă încă din exterior, prin fațada desebită, în stil neo-gotic, cu accente art nouveau.

Însă ce aduce, de fapt, așa mulți turiști la această librărie din centrul orașului Porto este asocierea cu povestea lui Harry Potter. Autoarea, J. K. Rowling, a locuit zece ani în acest oraș, lucrând ca profesoară de limba engleză, și obișnuia să frecventeze această librărie, din care s-a și inspirat pentru a “crea din cuvinte” celebra bibliotecă din Hogwarts. Despre Libraria Lello e Irmão am scris mai multe aici!

Gusta din bucataria portugheza la Mundo Fantástico da Sardinha Portuguesa

După cum bine știm, bucătăria portugheză este definită de preparatele pe bază de pește și fructe de mare (evidente, prin amplasarea geografică). Câteva mâncăruri tradiționale care merită menționate ar fi: bacalhau (cod sărat și uscat, prezentat în tot felul de rețete; personal, mi-a plăcut, plus că-l întâlnești peste tot), francensinha (un sendviș diferit, alcătuit din pâine, friptură de vită, șuncă, sau cârnați și cașcaval topit, la care poți adăuga cartofi prăjiți), caldo verde (o supă deosebită, bazată pe varza kale, care-i dă și culoarea; personal, mi s-a părut gustoasă) sau produsele de patiserie (pastel de nata, o prăjitură-foietaj cu scorțișoară pe deasupra, fiind cea mai populară, și pe bună dreptate).

Din acest punct de vedere, am avut o experiență aparte, inspirată de conservele de sardine portugheze, care ne-a surprins plăcut. Conservele de pește sunt un specific al zonei, așa că Lumea fantastică a sardiniei portugheze este un spațiu colorat, inspirat de arta universală a circului (peste care am dat din întâmplare), și chiar foarte instagramabil! De-o parte și de alta sunt înfățișate colecții întregi de conserve, fiecare fiind marcată cu un anumit an, din perioada 1916-2017, alături de un eveniment relevant din anul respectiv și data de naștere a celor mai marcante personalități. Asta poate constitui și o idee de cadou pentru cei de acasă!

Nu doar cromatica locului este deosebită, dar ești înconjurat și de o piesă muzicală care cântă pe fundal, creată special pentru acest magazin, de artistul Carlos Alberto Moniz. Totuși, în fiecare cutie există o singură rețetă tradițională: sardina portugheză în ulei de măsline (140 grame), dovedind că strategia de marketing deosebită nu afectează unicitatea produsului, dimpotrivă. Magazinul este creat de fabrica COMUR, recunoscută în sectorul național al producătorilor de conserve.

Ia la pas vestitul cartier Ribeira (Cais da Ribeira)

Nu degeaba acest cartier este inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, fiind, de fapt, centrul istoric al orașului Porto, alcătuit din străzi medievale, case vechi și colorate, biserici baroce, muzee valoroase, clădiri neoclasice, magazine de tot felul și alei încântătoare. Stilul arhitectural datează din secolul XVIII și s-a păstrat extrem de bine. Cartierul coboară cu străzile-i puțin abrupte spre malul râului, incluzând și cheile unde sunt acostate vase și bărci, inclusiv cele de croazieră pentru turiști (da, cât stai în Porto, poți alege și o croazieră pe bărcile tradiționale rabelo).

Sute de turiști vizitează zilnic această zonă, iar pe malul râului ai o mulțime de terase, cafenele, baruri și restaurante (Terreiro m-a încântat peste măsură, un local mic, cu vedere la râu, unde am mâncat un bacalhao delicios, cu un amestec de cartofi, maioneză și sos) unde te poți delecta cu preparatele tradiționale portugheze. Personal, m-a încântat farmecul acestei zone nu doar ziua, datorită clădirilor colorate, văzute de pe pod ca așezate unele peste altele, dar și noaptea, când stând la un pahar de vin de Porto la o terasă, poți admira luminițele orașului reflectate în valurile râului.

Traverseaza podurile de peste Raul Douro sau mergi cu funicularul

Ar trebui să știți că prezența Râului Douro a fost un prilej pentru ca Porto să se mândrească cu construirea câtorva poduri mărețe, devenite celebre, cum ar fi: Podul Dom Luis, Podul Dona Maria Pia, Ponte do Infante, Ponte de São João sau Podul Arrabida.

Să trecem la primul pod pe care noi l-am traversat la pas lent, odată ce am trecut de cartierul Ribeira: Podul Luis I, un arc metalic care obișnuia să fie printre cele mai mari poduri de acest fel din lume la momentul construirii (la sfârșitul secoulului XIX, după 5 ani de muncă). Acest pod a fost realizat în urma unui concurs, pentru a înlocui podul vechi, care să traverseze Râul Douro, și astfel, azi unește orașele Porto și Vila Nova de Gaia, aflându-se la o înălțime de aproape 45 de metri.

Nivelul superior folosește liniei de metrou, iar cel inferior, automobilelor și pietonilor. Cred că cel mai frumos este să prinzi și apusul văzut din acest punct, după o plimbare lentă prin cartierul cunoscut, Ribeira, așa cum am reușit și noi!

Apoi, înainte de plecare, când am decis să rămânem în minte cu o ultimă plimbare prin cartierele orașului, ne-am îndreptat pașii spre cel mai tânăr pod construit peste Douro (inaugurat în anul 2003). Podul Infante Dom Henrique și-a primit numele de la faimosul prinț “Henric Navigatorul”, celebrat de istoria Portugaliei datorită călătoriilor sale de descoperire, departe în Atlantic și pe coasta africană de vest; este văzut ca un precursor al epocii descoperirilor, adică a perioadei când Portugalia a început să-și exercite puterea maritimă. Curios fapt, prințul nu a fost niciodată pe mare, el doar a susținut căutările căpitanilor, datorită poziției sociale deosebite, aparținând familiei regale.

Ar mai fi multe de zis despre viața și importanța lui Henric în istoria acestei țări, dar frumusețea podului care-i poartă numele este recunoscut de experți din întreaga lume! Dacă vrei, totuși, mai multe priveliști de la înălțime, poți lua funicularul Dos Guindais (aflat în apropierea Podului Luis I), pentru doar 2.50 euro, construit în 1891, și care oferă niște priveliști spectaculoase asupra orașului și podului!

Rataceste-te prin gradinile Palatului de Cristal (Jardim Do Palacio de Cristal)

Abia așteptam o zi cu soare ca să ajungem și la celebrele Grădini ale Palatului de Cristal. Este un loc deosebit, nu doar în sine, ci și prin faptul că este așezat la înălțime, constituind un alt punct panoramic asupra orașului, Râului Douro și Oceanului Atlantic. Am hotărât să ajungem aici pe jos, am avut ceva trepte de urcat, dar pe parcurs am dat și peste o terasă drăguță unde ne-am putut odihni în aer liber la mijlocul lui noiembrie. Sunt sigură că iubitorii de natură și peisaje vor aprecia liniștea pe care o pot găsi în acest spațiu verde întins!

Aceste grădini sunt imprimate de frumusețea curentului specific acelor vremuri, Romantismul, cu o faună diversă în jur, fiind proiectate (în anul 1860) de peisagistul german Emilio David; prezintă o diversitate de grădini tematice, cum ar fi: Grădina de plante aromatice, Grădina cu trandafiri, cu plante medicinale sau Grădina Sentimentelor. Noi ne-am plimbat destul de mult, și parcă tot nu apucam să-i vedem toate frumusețile.

Mai întâi am intrat într-o zonă asemănătoare unui parc întins, cu bănci și tot felul de arbori, flori și fântâni elegante sau statui (cele 4 statui care înconjoară fântâna principală simbolizează cele 4 anotimpuri), iar pe măsură ce ne apropiam de imensul pavilion din fier și sticlă (Pavilhao Rosa Mota, care înlocuiește din 1956 vechiul Palat de Cristal inițial, din secolul XIX), am trecut pe o alee cu lămâi, iar mai încolo, am dat de o mulțime de… păuni simpatici și colorați!

Acest pavilion adăpostește în prezent concerte și evenimente sportive, iar după ce treci de el, dai de un lac pe care se plimbă rățuștele, înconjurat de flori, iar mai încolo poți ajunge pe aleea Avenida das Tilias, de unde poți vedea superba panoramă asupra orașului Porto. Parcul mai oferă câteva surprize: Muzeul Romantic Quinta da Macieirinha, o bibliotecă multimedia, şi vinăria Solar do Vinho do Porto.

Descopera luxul si arta la Palatul Bursei (Palácio Da Bolsa)

Povestea Palatului Bursei din Porto începe cu secolul XIX, când a fost construit pe locul unei vechi mănăstiri din secolul 13 arsă de un incendiu; în acest context, noul palat construit de către Asociația Comercială a orașului a devenit o bijuterie arhitecturală, ce a avut în spate și dorința autorităților orașului Porto de a se mândri cu puterea economică a orașului și de a atrage marii afaceriști europeni.

Devenit chiar un Monument Național al Portugaliei (acum și parte din Patrimoniul Cultural UNESCO) și simbol al orașului, merită o vizită, mai ales dacă ești pasionat de istorie, arhitectură sau dacă, pur și simplu, vrei să intri într-o lume care-ți poate inspira o sumă de povești. Nu degeaba este vizitată de peste 200 000 de turiști anual!

La etajele superioare poți vedea busturile unor persoane importante, precum și câteva săli deosebite: Sala Tribunalului, Sala Adunărilor Generale, Galeria Foștilor Președinți ai Asociației, Camera Portretelor sau Sala de Aur – toate împodobite cu tablouri, mobilă, sculpturi și multe opere de artă semnate de mari creatori portughezi. 

Dacă nu ești încă foarte impresionat de bogăția acestui edificiu, cu siguranță un salon aparte îți va atrage atenția, inspirat de palatul Alhambra din Granada. Salonul Arab, pentru construcția căruia a fost nevoie de 18 ani, reprezintă “punctul culminant” al clădirii, fiind, pur și simplu, o sală imensă, o operă de artă, acoperită din cap până în picioare de decorațiuni, arabescuri, sculpturi în lemn și vitralii. Despre Palatul Bursei am scris mai multe aici!

Admira interiorul din aur al Bisericii Sao Francisco

Ne-am făcut timp să ajungem și la Biserica Sao Francisco, în principal, datorită curiozității care m-a făcut să-mi doresc să ajung și la ocean, și anume, să văd cum arată o biserică celebră pentru decorațiile sale bogate în aur. Deși nu mai funcționează ca lăcaș de cult, este deschisă turiștilor. Că tot v-am obișnuit cu puțină istorie, pentru a da contextul, Biserica datează de la începutul secolului XV, fiind definită de puternice elemente arhitecturale gotice și baroce.

Chiar dacă exteriorul nu se deosebește foarte mult de celelalte clădiri baroce ale orașului Porto, interiorul chiar e frapant: nu doar că te uimește auriul pe care-l vezi pretutindeni, dar el acoperă o aglomerație de motive specifice stilului baroc (ce datează din secolele XVII și XVIII): fructe, animale, motive florale, heruvimi, înconjurate de coloane și arcade. Aparent, cantitatea de aur folosită a fost estimată la aproximativ 400 de kilograme!

Nu aveam voie să facem fotografii, dar paznicul nu a fost chiar atât de drastic. Fotografiile pe care le am sunt mai mult din Muzeul Sao Francisco și din exteriorul Bisericii; de menționat că în catacombele bisericii sunt adăpostite rămășițele a mii de persoane – este o întreagă experiență să și calci pe acolo! Practic, când vizitezi acest loc, nu vizitezi doar biserica în sine, ci și muzeul alăturat și temnițele acesteia.

Unii susținători consideră că Biserica Sao Francisco ar fi cel mai abundent decorat edificiu al întregului continent, nu doar din Porto! Personal, deși m-a uimit multitudinea detaliilor acoperite cu aur, am putut observa trecerea timpului și nu pot să spun că este o dovadă a bunului gust, ci mai degrabă, a dorinței de a epata. Nu știu neapărat dacă asta are vreo legătură cu scopul în sine al unei biserici, dar asta e altă discuție!

Și, bineînțeles, aș mai fi menționat câteva zone foarte drăguțe prin care am trecut în șederea noastră în Porto, cum ar fi: Bulevardul Aliaților (al cărui nume aduce un omagiu aliaților Primului Război Mondial), alcătuită din Piața Libertății și Piața Generalului Humberto Delgado, cu sculpturi și clădiri deosebite, sau Biserica Treimii (Igreja da Trindade), din piața cu același nume (care nu este considerată neapărat un monument, dar are o fațadă impresionantă, dominată de o clopotniță). O să vi le prezint în câteva fotografii, mai jos:

Acestea fiind spuse, nu pot spune că regret că am vizitat Porto, ci dimpotrivă. Este o bijuterie de oraș, care-și merită renumele, oamenii sunt plăcuți și ospitalieri și cred că singura dorință ar fi să ajung aici și într-un anotimp mai cald, fiindcă noiembrie clar nu este cea mai bună lună. Voi ce părere aveți, ați vizitat Porto sau v-ar plăcea să ajungeți aici?

error0