Patru temple impresionante pe care le-am vizitat in Bali | TravelHolyc

Îmi place enorm să vizitez lăcașuri de cult, locuri cu încărcătură spirituală, indiferent că vorbim de bisericile și mânăstirile de la noi, de moscheele din Istanbul sau de templele din Bali. Mă fascinează să observ cum divinitatea este explicată în diferite culturi și credințe și cu atât mai mult mă bucură când observ lucruri comune între învățămintele divine ale unor popoare diferite.

Despre Bali am scris aici și aici, prezentându-vă câteva concluzii imediat ce m-am întors de acolo, concluzii care vă pot ajuta în planificarea unei excursii în zonă. De asemenea, m-am apropiat mai mult de zona spirituală prin acest articol, unde am vorbit de tradițiile lor de Anul Nou (după cum știți sau nu, ei sărbătoresc Anul Nou la vreo două-trei luni după noi).

Insula Zeilor este celebră pentru spiritualitatea pe care o emană și nu sunt puțini călătorii care renunță la viața lor normală și aleg să se mute acolo, unde este ieftin, ușor de trăit și unde pot gusta din bucuriile vieții. Sunt zone în Bali unde distracția și viața de noapte primează, alături de resorturi de lux, sporturi de apă, poze exotice. Legat de asta, am citit un articol care denigra complet turismul în Bali și care îl punea pe seama marketingului ce mizează pe spiritualitate, dar în realitate ține de consumerism.

Dar adevărul este undeva la mijloc. Pentru că există zone unde chiar se practică zilnic meditația, rugăciunea și alte moduri spirituale de a regăsi pacea și liniștea. Pentru că sunt mulți preoți balinezi care păstrează tradițiile, iar în interiorul templelor veți simți frumusețea momentului prezent.

Locuitorii duc ofrande zilnic, așa cum v-am mai spus, sub forma florilor, a fructelor, a orezului, special pentru zei. Unde mai adaugi că nu ai cum să simți teamă, pentru că toată lumea are inima deschisă să te ajute măcar cu un zâmbet!

Ce trebuie sa stii inainte de a vizita templele balinezilor

Cu peste 20.000 de temple, Insula Zeilor nu se dezice de la reputația sa spirituală, cu atât mai puțin când vine vorba de locuitorii pe care îi vezi zilnic preocupându-se de această latură a vieții prin participarea la ceremonii. Practic, găsești un templu la tot pasul, în fiecare clădire, magazin sau casă.

Când vizitezi un templu, trebuie să porți un sarong – ca și în bisericile de la noi, este important să ai picioarele și umerii acoperiți. Dacă nu ai unul, vei primi la intrarea în templu, gratuit, sau inclus în prețul biletului! Pot exista persoane mai puțin bine voitoare care să îți inducă că trebuie să le cumperi. Dacă reușești să te înfășori cu o eșarfă sau să ai unul al tău, ar fi foarte bine. După ce stau la soare și sunt purtate de mulți vizitatori nu este prea plăcut să le porți!

În Bali se practică un hinduism balinez, adică o formă unică a hinduismului, bazată pe credințele de secole întregi.

Majoritatea copacilor sau statuilor sunt acoperite cu poleng (colorate în alb și negru), ce reprezintă perspectiva dualistă pe care locuitorii o au asupra lumii. Pe principiul că două lucruri opuse depind unul de altul pentru a exista: nu poate exista yin fără yang, lumină fără întuneric, bucurie fără tristețe. Dacă ar exista, nu am mai ști să le denumim, nu-i așa?

Pentru că ei țin la lumea spiritelor, se consideră că aceste obiecte înfășurate în materialul textil cadrilat sunt gazde pentru spirite. Deci când vezi un obiect înfășurat în poleng, să știi că el reprezintă o casă pentru o anumită formă de energie. 🙂 Oricărui obiect înfășurat într-un poleng i se oferă o mare valoare de către balinezi și ei mereu îl vor onora.

Nouă temple mari sunt considerate cele mai importante în Bali, așezate în puncte-cheie, pentru a apăra insula de spirite rele.

Filosofia lor de viață este foarte interesantă: ei promovează toleranța și aprecierea diferențelor și a contrastelor. Își învață copiii să nu se înece în tristețe, fiindcă mereu va apărea bucuria care să contrabalanseze durerea. La fel, fericirea exagerată nu este recomandată, pentru că predispune la suferințe. Ei cred în echilibru și un soi de detașare. Ceea ce nu e deloc rău, aș zice.

Pura înseamnă Templu, și provine din sanscrită, însemnând mai exact spațiu înconjurat de ziduri. O să vedeți că veți întâlni des acest cuvânt pentru a denumi templele. De asemenea, sunt trei tipuri de temple:

  • Pura Puseh, templele de origine, care sunt rezervate fondatorilor satelor
  • Pura Desa, în mijlocul satelor, pentru spiritele care au grijă de săteni în viața de zi cu zi
  • Pura Dalem, care funcționează ca cimitir

Religia, o combinație între Buddhism și Shivaism, și spiritualitatea apar la pachet în viața de zi cu zi. De ce sunt spiritele și strămoșii tratați cu mare respect? Pentru că balinezii cred în animism (fiecare obiect are o încărcătură spirituală) și în venerarea strămoșilor. Balinezii incinerează trupurile morților, iar apoi aruncă cenușa în mare. Se crede că doar prin apă și foc pot ajuta spiritul, care acum se luptă fie pentru iluminare, fie pentru a se reîncarca într-o nouă viață pământească.

Și acum că am aflat câteva lucruri interesante despre credințele balinezilor, să vă arăt și templele pe care le-am vizitat, fiecare cu un simbolism aparte și un cadru natural pe măsură!

Templul Besakih, în Muntele Agung

Începem în forță, cu cel mai important templu al insulei, supranumit și Templul-Mamă de 1000 de ani, localizat în Satul Besakih. Cel mai mare și mai sfânt templu al Insulei Zeilor include peste 80 de temple mai mici, într-un decor de poveste, al naturii și al munților. Piatra vulcanică a fost folosită la cosntruirea acestor temple, de acolo nuanțele de gri închis și negru. Vedeți și în poze că totul este format din turnuri și pavilioane, întreaga construcție fiind așezată ca o piramidă, de unde se pot surprinde priveliștile naturiii.

Pentru balinezi, a vizita acest sanctuar reprezintă un adevărat pelerinaj, iar faptul că este la înălțime și că multe trepte trebuie urcate, îi oferă un aer mistic. Pura Besakih are trei temple care sunt dedicate trinitiății hinduse: în centru, în alb, pentru Shiva, distrugătorul; unul în dreapta pentru Brahma, creatorul, în roșu; și un altul, în negru, pentru Vishnu, conservatorul. Practic, acestea sunt cele trei forțe care guvernează Universul. Din păcate, majoritatea templelor sunt închise pentru vizitatori și doar pelerinii au acces la ele.

Zona unde acest templu hindus (în care se pot ruga credincioși aparținând tuturor castelor) se află a fost privită ca un loc sfânt încă din vremurile antice. Construit în secolul X, a fost dedicat Zeului Dragon Besakih (Naga Besukian), care se crede că locuiește pe acest munte.

Din cauza cutremurelor și a erupțiilor vulcanice ale Muntelui Agung, templul a trecut prin mai multe restaurări, dar întotdeauna lava a ocolit în mare parte templul, localnicii considerând că zeii doreau să-și arate puterea, ocrotind în același timp complexul pe care balinezii l-au construit în semn de devoțiune.

În acest complex au loc cel puțin 70 de ceremonii sau celebrări religioase anual. Cele mai bune momente ale zilei pentru vizita acest loc sunt orele de dimineață, sau spre seară, fiindcă este mult mai puțin aglomerat. Sarongul și brâul (sash) le veți primi gratuit la intrare, pentru închiriere, dar puteți să le și cumpărați în urma unei negocieri.

Complexul include și Marele Templu al Statului (Pura Penataran Agung), cu diferite zone ce reprezintă cele 7 straturi ale universului. La 30 de minute de mers pe jos din acest punct, cel mai aproape de vârful muntelui, se situează Pura Pangubengan, cu niște priveliști superbe, iar la 10 minute spre est se situează Pura Batu Tirtha, de unde se preia apă sfântă pentru ceremoniile din satele din jur.

Templul Goa Gajah, sau Pestera Elefantului

Construit în secolul XI, ca un loc special creat pentru meditație, Goa Gajah prezintă atât elemente budiste, cât și hinduse. Există mai multe teorii ale acestui nume, una din ele considerând că Gajah vine de la zeul hindus Ganesh (zeul începuturilor și al înțelepciunii, înfățișat printr-un elefant), care este prezent în interiorul peșterii existente în cadrul templului.

Chiar și la intrarea în templu așteaptă figura unui animal gigantic cu gura deschisă, care se aseamănă cu un elefant. Piscina, care a fost exacvată în 1954, prezintă 5 din cele 7 statui care se presupune că ar reprezenta îngeri hinduși.

Intrarea în peșteră arată ca o gură demonică, ceea ce sugerează intrarea într-o nouă lume, a întunericului. Peștera este mică și conține trei idoli, fiecare fiind înfășurat în materiale galbene, roșii și negre – la stânga, Ganesh, iar la dreapta, Shiva. Veți putea vedea și ofrandele ce le-au fost lăsate.

Dincolo de componenta credinței, apare, ca în fiecare templu, un decor natural impresionant. Așa că ne înconjoară și terasele de orez și mici cursuri de apă ce se varsă în Râul Petanu, de care amintesc multe legende. Conform unora, Goa Gajah s-a format la intersecția dintre două cursuri ale apei și a fost considerat sacru, iar apoi transformat într-un loc al meditației și rugăciunilor.

După cum vedeți, sunt multe supoziții legate de acest templu și se crede că ale sale componente ar reprezenta ceva. Asta pentru că multe relicve au fost descoperite și așezate în interiorul templului pentru a fi vizitate, fără a se ști exact ce reprezintă. Și încă mai sunt multe mistere de descoperit.

Pe măsură ce intrați în inima templului, și coborâți niște trepte, dați de un copac bătrân de 500 de ani, ale cărui rădăcini se pot vedea la suprafață.

Dincolo de semnificațiile spirituale și arheologice, locul natural este unul superb, iar în apropierea cascadei, așteaptă și un mic templu budist. Aici este recomandat să intri în apă, eu chiar m-am descălțat și m-am bucurat de apa răcoritoare. Plus că dacă apare vreun bătrân al templului, poți să primești binecuvântarea lui și este o experiență unică, cu semnificații mistice.

Complexul de temple Gunung Kawi

Sunt două cu același nume, dar acum vorbim de cel din Tampaksiring, un alt mare complex de temple, săpat în stâncă, cu vârsta de 1000 de ani. După ce cobori treptele (315 la număr, pe care trebuie să le și urci la final), înconjurat de sunetul irigațiilor, pe lângă terasele de orez, dai de o vegetație luxuariantă și de vederi superbe. După credințele balinezilor, când doreau să construiască un templu nou, un om sfânt pleca în explorare și zeii îi indicau locul unde să se oprească și să creeze templul.

Este interesant faptul că balinezii își continuă ceremoniile și lasă turiștii să fie parte din viața lor de zi cu zi. Clopoțeii pe care îi auziți în fiecare ceremonie se presupune că fac legătura cu Dumnezeu. Apoi, ca la fiecare templu, există chioșcuri și magazine de unde puteți cumpăra tot felul de suveniruri, haine și alte nimicuri.

Este recomandat să te dai cu apă sfințită deasupra capului după ce cobori treptele de la intrarea în templu. De altfel, în Bali este foarte comun Melukat, un ritual de purificare ce are loc la izvoarele de apă rece. Practic, stând sub cursul apei, oamenii se spală de păcatele acestei vieți, dar și ale vieților anterioare. Purificarea este una atât fizică, cât și spirituală, iar munții insulei abundă cu astfel de izvoare.

Jos, dai de curtea centrală, cu 10 temple de 7 metri înălțime, construite din piatră. Legendele spun că acestea ar fi chiar mormintele regelui zeificat Udayana, a concubinei si familiei sale. Apoi, mici peșteri de piatră servesc ca locuri de meditație budiștilor.

Poate vi se va părea interesant acest filmuleț, care arată exact ce am trăit și decsoperit în cursul micii mele incursiuni în acest templu al lumii balineze:

Templul Tirtha Empul, templu de apa

Dacă tot am menționat mai devreme de ritualurile de purificare cu apă, chiar și numele acestui templu, Tirtha Empul (tradus izvor de apă sfântă) vine de la numele dat izvorului de apă localizat în interiorul templului. Astfel, este locul perfect pentru piscine naturale și băi de purificare, dar și pentru lacuri de pești (koi fish). Construit în anul 960 î.H., cu aproximație, aceste ape se varsă în Râul Tukad Pakerisan. Altare și ale relicve arheologice sunt legate de mituri și legende locale – așa cum am fost obișnuiți și în cazul celorlalte temple.

Templul este alcătuit din trei diviziuni: prima curte, cu grădini luxuriante, plante tropicale și statui care însoțesc drumul turiștilor; a doua parte, unde un pavilion înalt așteaptă vizitatorii, alături de un zid cu apă curgătoare; apoi, curtea interioară, unde pelegrinii au parte de o baie de purificare. După rugăciunile înălțate la altare, aceștia pășesc în apa rece a muntelui. Ei își împreunează mâinile și se apleacă în fața primei guri de apă și tot așa, până la a 11-a. Sunt 13 guri de apă în total, dar ultimele două sunt folosite pentru purificare doar în riturile funerare.

Pentru ca un turist să participe la ritual, este indicat să găsească o autoritate din zonă, și să nu o facă singur, ci alături de alți pelerini. De asemenea, pentru observarea ritualurilor, este foarte interesantă ziua cu lună plină, căreia i se dă o semnificație specială în religia locală.

Și acum că am vorbit așa mult de credințele balinezilor și că pozele spun atât de multe lucruri inedite despre această cultură și spațiul ei geografic, complet diferit, am o singură observație. Cât ești acolo, ești atât de absorbit de ce se întâmplă și de toate tradițiile care ție ți se par cu totul noi, încât rapid te integrezi. Palmierii și terasele de orez, la fel și vegetația luxuriantă devin parte din decor, alături de toate altarele și statuile diferitelor zeități.

Abia când ajungi acasă și cotrobăi prin poze îți dai seama că ai pășit într-o lume magică, o lume mică, dar impresionantă, în care oamenii sunt atenți la fiecare acțiune, în care credința și ritualurile fac parte din viața de zi cu zi și nu sunt rezervate doar unora, așa cum suntem noi învățați. În Bali rugăciunea stă alături de meditație, zeii și natura se completează, iar oamenii sunt conștienți de fiecare gând, cuvânt și faptă. Dincolo de impresiile culturale și curiozitatea că descoperim ceva nou, putem să și învățăm ceva din toate aceste obiceiuri! 

 

By | 2018-09-11T09:02:37+00:00 august 29th, 2018|Bali|0 Comments

Leave A Comment