Am făcut-o și pe-asta, mi-am luat inima în dinți și am plecat cu o prietenă în Maroc.

Maroc. Acest tărâm care ne ridică semne de întrebare, pe care-l asociem ba cu ornamentele și fotografiile de vis, pline de mozaicuri și mandale, ba cu lumea musulmană, ba cu tarabele pline cu saci de condimente și fructe apetisante, ba cu vârfurile Munților Atlas și relieful stâncos, ba cu deschiderea la deșert sau triburile de berberi nomazi. Despre Maroc pare că știm multe și totuși știm puține. Multe prejudecăți s-au format în jurul acestei țări nu atât de îndepărtate, dar suficient de îndepărtate de România ca și cultură, credințe și obiceiuri.

© Didi Elena

Din proprie experiență, am vrut ceva diferit când am decis să văd Marocul – mai exact, când am cumpărat biletul de avion către Marrakech. M-am informat mult înainte de plecare – pe de-o parte fiindcă nu e Europa, pe de altă parte fiindcă două fete care pleacă singure într-o țară musulmană sunt mereu avertizate din timp de diversele pericole care le așteaptă acolo. Am reunit în acest articol toate lucrurile pe care aș fi dorit să le știu înainte să plec, câteva citite deja din experiențele altora, restul, trăite ulterior pe propria piele.

Așadar, iată cam ce trebuie să știi înainte de a pleca de unul singur sau în grup către Maroc, țară care ne sperie într-o oarecare măsură, dar ne și fascinează:

1. Limba

Dacă suntem obișnuiți să ne descurcăm pe oriunde cu engleza, colonizarea de către francezi face ca una din limbile oficiale, pe lângă araba, să fie franceza. Practic, toate semnele de circulație, denumirile instituțiilor publice sau a localurilor au, pe lângă cea în arabă, denumirea în franceză. Majoritatea cunosc și engleza la un nivel de bază, astfel încât tot te poți descurca, dar cel mai bine te înțelegi în franceză. Când am ajuns în deșert, am aflat și că berberii care ne erau ghizi știu vreo 6-7 limbi, toate învățate prin contactul direct cu turiștii – unele mai bine, altele doar de suprafață.

Dar, să nu uităm de limba de început a popoarelor indigene, limbile berbere (ramură din familia de limbi afro-asiatice) – care se mai vorbesc și astăzi. Ce este interesant este faptul că majoritatea sunt limbi doar vorbite, foarte puține dialecte având o scriere proprie. Dacă tot vorbim de influențele asupra limbii marocanilor, nu doar arabii și francezii și-au pus amprenta, ci și romanii, punii sau turcii.

2. Bani

Noi am schimbat primii bani în aeroportul lor din Marrakech și ne-a surprins plăcut profesionalismul lor. Am ajuns și seara și voiam să avem o siguranță până aveam să găsim un ATM. Alții spun că mai bine îi schimbi direct în oraș (Hotel Ali, destul de central, are un curs bun!). În aeroport, ni s-a recomandat să schimbăm banii direct de pe un card, am înțeles că este cel mai convenabil pentru turiști. Chiar dacă îți schimbi banii cash, din euro în dirhami marocani (DAM), cel mai bine o faci acolo și nu prin altă țară în care ai escală (noi am pățit-o, astfel încât unul din carduri a rămas blocat într-un ATM din Madrid!).

Următoarele zile, am găsit și un Groupe Société Générale (BRD) în centrul orașului, unde am putut scoate dirhami direct de pe cardul în lei – nu recomand, sunt comisioane uriașe!

1 Euro are în jur de 10-11 DAM, în funcție de curs. În unele zile este mai ușor să faci conversia împărțind sau înmulțind cu 10, dar ai grijă în zilele în care 1 euro valorează mai mulți dirhami, ca să nu cheltuiești sume prea mari.

© Didi Elena

Legat de cheltuieli, biletul nostru de avion dus-întors a fost 120 euro de persoană. Cazarea, 52 de euro de persoană pentru 4 nopți, iar 2 nopți în excursia către Sahara (cu mic dejun, cină și vizite incluse) au fost 80 de euro. Restul, adică mese, vizitat muzee/palate, cumpărat de suveniruri, te pot duce pe la 350 de euro, în total, mai mult sau mai puțin. Rezonabil, aș zice, pentru 6 zile în Maroc și oportunitatea de a vizita și Bergamo, în escala din Italia.

3. Vreme

Toată lumea m-a întrebat dacă nu m-am bronzat la cele 40 de grade din Maroc/deșert. Ei bine, nu, fiindcă în martie/aprilie este perioada propice pentru a merge în Maroc, fără să te prăjești sub soarele insistent. Zilele au maxim 25 de grade, în munți este chiar răcoare, iar serile sunt ca serile reci de vară, cu 8-9 grade. De-asta toamna și primăvară sunt cele mai bune anotimpuri pentru a-ți lua o vacanță în Maroc – practic, verile ar fi de evitat, mai ales dacă visezi la o excursie în deșert.

© Didi Elena

Nu uita că și serile în deșert sunt totuși reci, invers proporționale cu temperaturile mari de peste zi!

4. Imbracaminte

Pentru mine asta a fost una din cele mai mari probleme. Pe de-o parte, aveam experiența cu orașul Istanbul (deci altă țară musulmană), în care faptul că purtam pantaloni scurți în august părea să fie o problemă și pentru femei, și pentru bărbați. Deci îmi trebuiau haine subțiri și largi, care să mă acopere. Genul acela de șalvari sau rochii lungi și lărguțe sunt numai bune. Însă serile sunt răcoroase, deci trebuiau și pantaloni lungi, ceva care să-ți țină de cald. Marea mea salvare, pe care o recomand, este un poncho, care funcționează și ca eșarfă, și ca păturică, care să-ți țină de cald indiferent de condițiile din cazare, chiar și în avion sau oricând ești pe drumuri. Este foarte la îndemână.

© Didi Elena

De altfel, 3-4 eșarfe colorate pentru o vacanță vor fi foarte la îndemână, mai ales dacă nu vrei să cari multe haine. Vor da bine în poze, vei putea purta același outfit, dar cu un alt farmec; plus că le vei putea purta pe cap în deșert. Altă problemă a fost cu bagajul, fiindcă Ryanair a anunțat că și-a schimbat politica și că ar accepta lungimea maximă de 40 cm, altfel plătești o taxă de 25 de euro. Am luat un bagaj mai micuț, în care am încercat să înghesui și hainele pentru căldură, și cele pentru frig. Dar te chinui în zadar, fiindcă nimeni la aeroport nu măsoară nimic și același tip de bagaj cu care plecam de ani buni era folosit de toți pasagerii.

© Didi Elena

Nu mai zic că după ce-ți faci griji să te acoperi, mai vezi câte o tipă din vestul Europei care umblă în pantaloni scurți, cu maieu și se simte ca la ea acasă!

5. Mancare

Vestea bună este că în Maroc cu 10 euro mănânci și bei bine. Nu ai cum să nu încerci tajine/tagine când ajungi acolo – este mâncarea lor tradițională, în orice meniu (tajine vegetariană, cu carne de pui, cu vită, cu oaie etc.). Apoi, aceasta se îmbină perfect cu cușcușul, căruia i se adaugă și lui câteva legume fierte cu condimentele tradiționale, cu sosuri care le fac delicioase.

Diminețile sunt ceva mai neobișnuite, fiindcă te așteaptă pe masă turte calde, un fel de mini clătite, cu gemurile de smochin, piersici, căpșuni, alături; untul și un sirop așteaptă să le întinzi pe aluat și să le savurezi. Poate nu e cel mai dietetic, dar este gustos și ține de foame.

© Didi Elena

Peste tot auzi de ceaiul de mentă, care miroase foarte bine și este și foarte bun. Semn de ospitalitate la marocani, de multe ori este oferit invitaților pe gratis și este răcoritor. Să trecem la multitudinea de fructe, în condițiile în care portocalii cresc alături de palmierii înalți și îi poți găsi în cele mai frumoase grădini ale Marrakech-ului. Prăvălii cu fructe se întind în fața ta, iar pentru mai puțin de 1 euro, te poți răsfăța cu un fresh de portocale, de papaya, de căpșuni și multe altele.

6. Transport

Autobuze există în Marrakech, dar am înțeles că nu se prea țin de program. De asemenea, trenurile sunt o altă opțiune pentru a ajunge în orașele dorite, doar că 6-7 ore pe tren nu se suna prea bine pentru o excursie de-o zi. În oraș am preferat să mergem foarte mult pe jos, câțiva kilometri pe zi, tocmai pentru a avea contact direct cu diversitatea și cu viața plină de arome, culori, oameni de toate felurile. Din mașină nu apuci să simți viața cu adevărat, deși poate e mult mai comod. :) Plus că cele mai frumoase colțuri și străduțe le găsești doar la pas.

© Didi Elena
© Didi Elena

Și taxiurile ar fi considerate o opțiune bună de deplasare, cu 4-5 euro cam ajungi oriunde în oraș – cam asta ni s-a spus de la cazare. Nu uitați că și cursele cu taxiuri țin de negociere și că nu are rost să plătiți sume prea mari! Tot așa, de la aeroport noi am luat tot taxi-ul (și pentru că am ajuns seara și voiam să avem o oarecare siguranță) – tariful este de 15 euro în timpul zilei, de 20 de euro noaptea, dar poți să negociezi dacă ai un grup mai mare.

© Didi Elena

7. Excursii

Dacă tot ajungi în Marrakech (sau în alt oraș cunoscut, precum Fes, Casablanca, Rabat, Chefchaouen), ai tot felul de excursii fie în alte orașe, de o zi, fie către deșert (de 2-3 nopți), fie către Munții Atlas, cascada Ouarzazate etc. Alegerea noastră a fost să cumpărăm excursia direct de la cazare, fiindcă ne-au oferit cele mai bune idei (și prețuri) din tot ce am căutat. Cred că mai mult de 2-3 zile într-un oraș nu prea ai ce face, dacă știi să profiți de fiecare moment.

© Didi Elena

Eu am căutat și pe internet înainte, dar am găsit prețuri ceva mai mari. Bineînțeles, pentru aproximativ 1000 de euro poți închiria un Jeep pentru tine și grupul cu care ești, cu un șofer care vă va fi ghid și vă va duce în deșert, oprind oriunde doriți. Noi am dorit să cunoaștem mai bine cultura în care ne aflam, dar sunt opțiuni pentru toate gusturile!

Tocmai de aceea am optat pentru excursia de 80 de euro (în grup) către Merzouga, pentru mers cu cămilele, o noapte în deșert cu berberii și câteva popasuri pe drum. Aveam inclusă și o noapte în Dades Valley, iar la întoarcere, vreo 10 ore de mers înapoi în Marrakech. Cel mai bine este să verifici mai multe opțiuni, ca să vezi cel mai convenabil preț!

LATER EDIT: Un cititor al articolului a menționat că el a găsit prețuri mai bune direct în Piața Jemaa el-Fna, la niște corturi: 65 euro/pers pentru grup mare (cu alți turiști) și 85 euro/pers pentru un grup de 6 persoane (grupul lor). Acum depinde unde preferă fiecare, dar e bine de știut! Noi nu ne-am fi încumetat să luăm direct din piață, plus că a fost mai comod să ne aștepte cei de la hotel pentru ultimele două nopți!

© Didi Elena

8. Cazare

Toată lumea recomandă experiența unui riad atunci când ajungi în Marrakech. Sunt acele locuințe tradiționale, cu arhitectura specifică, cu canapelele joase, acoperite de pături cu modele geometrice, cu mozaicuri, arcade – toate numai bune de fotografiat. Fiecare cameră are specificul ei, sunt foarte ospitalieri (am apreciat asta ca fiind ceva împrumutat din modul de servire al francezilor – atât proprietarii, cât și personalul din restaurante sunt foarte amabili).

Noi am stat la un hostel (Full Moon Hostel), pe care l-am găsit pe o străduță mai îngustă, dar destul de central, în apropiere de piață și de obiectivele principale. Chiar dacă este genul de cazare low budget, camerele păstrau din specificul lor arhitectural, iar micul dejun era inclus în preț. Ba chiar fiind un hotel mai mic, se crea o atmosfera plăcută, de familiaritate. Confortul este pe măsură, dar am apreciat că, la întoarcerea din deșert, am avut o cameră mare doar pentru noi, cu baia inclusă. Chiar dacă nu sunt foarte confortabile, curățenia este la zi (mai ales în toalete).

Pentru cei care țin la confort, probabil un riad cu un hammam (băi turcești, specifică țărilor islamice; un fel de spa) inclus va fi de dorit!

9. Religie si istorie

Când auziți de Maroc, vă veți duce mai întâi cu gândul la arabi și islam și mai apoi veți auzi de un alt neam, de berberi. Într-adevăr, berberii sunt poporul indigen al Africii de Nord, care obișnuiau să se roage la Regele Soarelui. Ulterior, când arabii au ajuns aici (prin secolul VII), ei au preluat religia musulmană și, conform spuselor unui ghid din comunitatea lor, a fost unul din cele mai bune lucruri care li s-a întâmplat.

© Didi Elena

Veți observa însă că sunt femei care merg acoperite, doar cu ochii descoperiți, dar sunt și alte femei de-ale lor care nu au adoptat acest obicei. Acestea sunt cele din neamul berberilor, care nu se acoperă. De altfel, după ce am mers în Muzeul de Fotografie din Marrakech, aș spune că ar fi chiar păcat să se acopere în condițiile în care își formaseră deja o cultură a accesoriilor și podoabelor, ba chiar și a tatuajelor, care impresionează puternic prin forme și coloristică.

Dacă-i întrebi pe localnici de ce ajută cu atâta implicare triburile de nomazi care umblă prin munți și vin doar un anotimp în zonele civilizate, ei vor “da vina” pe religie. O filosofie pe care am auzit-o de la un ghid berber a fost: voi, turiștii, veniți aici și ne ajutați pe noi, cu banii pe care ni-i dați, iar noi la rândul nostru îi ajutăm pe ei, pe nomazi, prin a atenua lipsurile aferente acestui tip de viață.

10. Cumparaturi

Odată ce ajungeți în piața centrală din Marrakech, veți ajunge foarte ușor la celebrele souk-uri, adică tarabele pline cu de toate: condimente, obiecte artizanale, obiecte din lemn, haine, uleiuri din argan, creme de trandafiri, parfumuri, picturi, măcelării, tot ce vrei și ce nu vrei. Este, practic, un Grand Bazaar al Istanbul-ului, doar că poate ceva mai murdar. De regulă, poți negocia cam la o treime de la prețul inițial și vei ieși mulțumit din afacere. Cel mai ușor este să privești întreaga experiență ca pe un joc, să nu te atașezi prea tare de ceea ce-ți dorești și vei pleca fericit.

Legat de marketing-ul față de turiști, aș spune că sunt și momente când promit mai mult decât oferă (dar am întâlnit și invers, când au oferit mai mult decât au promis) sau când te afli la ananghie și cam ești obligat să plătești prețul cerut de ei pentru a ieși dintr-o situație. Voi vorbi mai detaliat despre asta în articolul despre excursia către Sahara.

© Didi Elena

11. Pericole

Cele mai mari așa-zise pericole, de care citisem înainte să plec și de care ne-a avertizat și cel de la cazare, a fost acela al tinerilor care te văd rătăcit, îți dau impresia că vor să te ajute, te conduc pe străzi și mai îndepărtate și îți cer bani ca să te aducă înapoi. Ba chiar un cuplu de portughezi ne-a spus acum că au pățit asta. Însă cu un simplu GPS pe telefon te vei descurca foarte bine printre străduțele încurcate ale Marrakech-ului, plus că ai moscheea ca punct de referință.

De privit, oricum ești privit, oricât ai fi de acoperit, tocmai pentru că ești străin. Ori că ești ca o sursă de bani, ori că ești motiv de fascinație, nu prea ai cum să oprești asta, însă rar se întâmplă ceva mai mult decât doar să fii în centrul atenției. Plus că ei sunt obișnuiți deja cu fluxul mare de turiști!

De asemenea, în piață (Jamaa el-Fna), sigur îți vor atrage atenția 3 lucruri, pe care nu ai cum să nu le observi: niște maimuțe cochete și viclene care te așteaptă la poze, niște cobre care șerpuiesc în aer în ritmul cântecelor marocanilor și femei care vin cu o colecție de fotografii cu tatuaje henna și insistă să te atragă în “arta” lor pentru 20-30 de euro (eu mi-am făcut cu doar 5 euro în altă parte). Dacă te simți curajos, te poți apropia, dar am auzit că pentru o poză îți pot cere ulterior ceva bani. Cam de ce te ferești la noi când mergi pe litoral (de exemplu, papagali care-ți spun viitorul), cam de aceleași lucruri te ferești și acolo. Better safe than sorry.

Altă pățanie a fost tot în piața centrală când un domn ne-a arătat o legitimație, cum că el este acreditat de la guvern să aibă grijă de turiști. Ne-a indicat unde este poliția, ne-a spus să-i evităm pe cei amintiți mai sus, doar că am intuit că voia să ne fie și un fel de ghid, nu doar să ne dea sfaturi spre siguranța noastră. Ne-a tot spus el de ce să ne ferim, dar încă nu mi-a fost clar dacă a fost mai bine că ne-am ferit și de el. Până la urmă, ne-am descurcat și singure.

© Didi Elena

Ca o concluzie, dacă ai puțină grijă de tine, să îți iei niște cremă solară, soluție împotriva țânțarilor, câteva eșarfe pentru zilele calde și una ceva mai groasă pentru cele reci, precum și câteva măsuri de precauție astfel încât să fii în siguranță, nu ai de ce să spui nu la o astfel de aventură.

Marocul nu are cum să te lase rece, te impresionează, te enervează, te șochează pe alocuri și te dă pe spate cu aromele, culorile și ospitalitatea localnicilor. În orice caz, dacă privești cu deschidere fiecare aspect al acestei realități, sigur te vei întoarce cu amintiri și povești pline de savoare!