TravelHolyc: de la un domeniu inregistrat la un proiect de suflet!

Pe la 16 ani am început să scriu.

Pentru că blogurile prinseseră viață și urmăream cu nesaț și eu vreo două-trei, care mă inspirau ca un serial de care nu te poți lăsa, mă bântuia gândul de a fi și eu acolo. Încă țin minte cum îmi tremurau picioarele când îmi introduceam datele personale pe… Blogger (?), când am scris o scurtă descriere – probabil destul de neinspirată – despre mine, iar apoi am apăsat butonul publish. Nu știu dacă am scris un articol sau două pe acel blog și sigur avea o denumire între siropos și out of this world. Pe parcursul anilor, au mai fost vreo două astfel de încercări.

Visul exista, dar curajul de a lăsa pe oricine să aibă acces la gândurile și experiențele tale… nu e ușor de accesat. A avea un blog și a scrie pe el regulat înseamnă vulnerabilitate. Te dezvălui exact așa cum ești.

Apoi am descoperit cum blogul poate fi o cale de a-i ajuta pe alții, bazându-te pe pasiunea ta. Am descoperit că blogul nu este doar despre opinii personale sau despre articole ușor siropoase când te lovește inspirația de la un apus sau de la florile primite de la cineva drag. Și nici când te lovește partea critică și scrii despre cum ar trebui să fie lumea, denigrând cum e ea de fapt.

Cum?

Oameni diferiti, bloguri diferite

Am descoperit un blog despre o tipă care și-a pus toată viața în geamantan și a pornit singură prin lume.

Iar apoi își documenta excursiile! Practic, nu doar că se bucura de viață, culturi, arhitecturi și oameni de tot felul, dar și transmitea altora aceeași bucurie, alături de sfaturi și articole creative inspirate de destinații.

Și mi-am zis: da, chiar vreau să fac asta!

Ăla a fost doar începutul. Că au urmat doi ani în care am întors dorința asta pe toate părțile și mă întrebam de ce nu călătoresc și nu scriu despre asta odată, dar eu nici măcar nu îmi rezervasem vreun bilet de avion și habar nu aveam ce e ăla un domeniu. Nu știu de ce ne mai întrebăm de ce nu ni se îndeplinesc vise, când oricum nu facem mare lucru pentru ele.

În fine, până la urmă am decis să și fac. Am plecat singură prin lume. Am prins curaj, m-am împrietenit cu străini și mi-am dat seama că pericolele sunt mult mai mici decât ne imaginăm înainte să facem primul pas. Doar că treaba asta se transformă într-o dependență, ușor-ușor. Ca să fii blogger de călătorii ai nevoie de trei lucruri, de care-ți dai seama cu ochiul liber: să călătorești, să faci fotografii atrăgătoare și sugestive și să te informezi. Nu mereu în aceeași ordine.

Bun, fotografiile începeau să-mi mănânce din memoria laptopului, deja aflasem lucruri interesante despre locurile întâlnite, iar oamenii… fiecare om cu poveștile lui, de puteam povesti până mâine și tot nu era suficient! Dar de la fotografii, amintiri și câteva schițe scrise într-un jurnal până la o căsuță în universul ăsta fără sfârșit al internetului, o căsuță primitoare, curată și caldă, cum ar trebui să fie un blog, e cale lungă.

Articolele sunt o formă de creație, dar blogul este și el o artă.

Cum mi-am creat blogul, casuta in a carei camera zaboviti acum?

1. Numele

Chiar dacă știam despre ce vreau să scriu, și anume, despre propriile călătorii, oferind celorlalți sfaturi, imagini si povești desprinse din realitate, aveam nevoie și de un titlu sugestiv. A fost nevoie de zile întregi, zile în care scriam pe foi, le mototoleam și le aruncam, ca în scenele clișeice dintr-o comedie. Exagerez, dar tot aveam vreo două foi pline și tot nemulțumită eram.

A fost necesar un exercițiu de brainstorming, în care să pun toate ideile la un loc (alea mai evidente și, mai mult ca sigur, luate, sunt printre primele). Apoi, o idee bună iese prin alăturarea altor două. Cel puțin la mine a mers întotdeauna acest procedeu. Saaau, poți rămâne cu propriul nume .ro, că sunt slabe șanse să-l mai aibă cineva în aceeași formă. Mie mi-a plăcut să mă complic și să nu rămân la oanaracaru.ro sau la clasicul calatorestecuoana.ro.

“Travelholic” a fost luminița de la capătul tunelului: la fel ca workaholic sau shopaholic, trebuia să indice o dependență (simpatică) de călătorii.

2. Inregistrarea domeniului

Știam de ceva vreme că dacă vrei să ai succes ca blogger, trebuie să ai deschiderea să îți cumperi un domeniu. Chiar și ăia câțiva bani dați pe an pentru un domeniu te pot ambiționa pornind de la ideea că chiar ai făcut ceva în sensul ăsta. Plus că arată mai bine, mai profesionist și oferi o mai mare credibilitate cititorilor. 

A trebuit să fac o verificare de domenii web, fiindcă dacă travelholic era deja înregistrat, trebuia să o iau de la capăt cu procesul de căutare. Bineînțeles că era înregistrat!

Așa că am înlocuit i cu y, sperând să creez un nou hibrid, între travel și holy. Ați prins și voi ideea, cum că e ceva grandios în fiecare călătorie pe care o întreprindem. Se pare că era prima idee de genul ăsta, pe care încă nu o furase nimeni, așa că www.travelholyc.com a prins viață. De ce nu un domeniu web .ro? La început aveam planuri mari: nu știam că un articol în engleză îmi va lua dublu față de cele scrise în română (cu corecturi, căutat expresii și denumiri). Îmi propusesem să scriu în ambele limbi!

Apropo, Domaz oferă servicii de înregistrare a domeniilor (pe diferite perioade de timp) sau de prelungire a unui domeniu!

3. Platformă și temă grafică

Cu WordPress eram familiarizată de ceva vreme, din cadrul altor proiecte (și a încercărilor anterioare ratate de a avea un blog). Odată ce înveți lucrurile de bază, este destul de ușor de folosit. Nu am stat mult pe gânduri cu privire la ce platformă să aleg.

Inițial, mi-am imaginat o temă cu harta globului, cu bifarea destinațiilor care să trimită la articolele din zona respectivă și tot așa. Până la urmă, am ales o temă simplistă. Mi se pare foarte important ca un blog de călătorii să fie curat, să se poată naviga ușor pe el, deoarece fotografiile și materialele video au în general suficientă culoare și se creează, astfel, un echilibru. Am schimbat două teme până în prezent și nu știu dacă va fi cazul de o a treia.

4. Comunitate și evoluție

Primele articole scrise în engleză nu au apucat să întâlnească privirea a mai mult de 2-3 cititori. Asta pentru că nu am avut curajul să le împărtășeasc, să apăs banalul buton Share. Voiam ca blogul să fie perfect! Am scris 3-4 articole, destul de lungi, de peste 1500 de cuvinte, despre câteva orașe în care fusesem. Voiam să am vreo 6-7 până să le împărtășesc cu apropiații, apoi cu cei de pe facebook și, mai târziu, cu lumea întreagă!

Bineînțeles că au rămas acolo uitate și la ceva vreme am decis să reiau activitatea, de această dată, în limba maternă. Până la urmă, îmi doream să scriu pentru români!

22 decembrie 2017: ziua în care a apărut primul articol pe blog! Chiar despre asta am vorbit, despre temerile oricărui blogger la început de drum. Oamenilor le-a plăcut, am primit multe comentarii pozitive de la cunoscuți. Următorul articol, despre un weekend petrecut la Bran, a atras cred că mai mult prin fotografii, dar am avut reacții care m-au încurajat.

Ce mi se pare hilar este faptul că toate scenariile negative pe care le ai în minte înainte să te apuci de ceva nou nu se vor întâmpla cam niciodată. În schimb, se vor întâmpla altele pe care nu ți le-ai imaginat. Au fost oameni care nu au înțeles sensul cuvintelor unui articol, care au comentat fără ca măcar să aibă răbdarea să citească până la capăt. Au fost persoane care m-au acuzat că nu am dat suficiente informații.

Au fost și oameni care mi-au zis că e ok, dar pur și simplu trebuie să scriu altfel. Cred că asta e partea cea mai dureroasă, căci o schimbare în modul de a scrie vine doar cu o schimbare profundă a unei persoane, și știm că acestea nu pot fi impuse de nimeni.

Dar ușor-ușor, am crescut împreună pe Facebook (1.2 k), am crescut pe Instagram (16.2 k followers), iar vizitele lunare ale blogului sunt și ele în creștere. Există pagini oficiale ale unor destinații care mi-au apreciat munca, care au preluat fotografii și articole, menționându-mă.

Cum orice om simte la un moment dat nevoia să își mai schimbe stilul vestimentar, la jumătate de an am umblat iarăși la partea vizuală, venind cu un nou logo și un nou design al blogului. 

Fiecare blog are o poveste și este despre povești. Fără un domeniu înregistrat, blogul este precum o casă fără adresă – poate fi foarte frumoasă, dar parcă plutește în aer, fără ca nimeni să poată ajunge la ea. 

Aceasta este povestea TravelHolyc, pe care eu îl denumesc întotdeauna proiectul meu de suflet. Eu sper ca povestea să continue mult timp de acum încolo și să creștem împreună această comunitate! 

 

SURSĂ FOTOGRAFII: https://www.facebook.com/domaz.ro/ | Arhiva personală

***Articol scris pentru Proba 11 din SUPERBLOG 2018***

By | 2018-10-30T19:19:37+00:00 octombrie 30th, 2018|SuperBlog 2018|0 Comments

Leave A Comment