Cu SomProduct, Bucataria da nastere Bucatarului!

*Cuplu proaspăt mutat împreună, anul 2018*

– Știu că ți-am dat mână liberă și ți-am zis că vei deveni designer de interior pentru bucătăria noastră (că restul le făcuserăm împreună înainte să plec pentru ultimele două săptămâni), dar de unde și până unde aveam nevoie – nu de o vază, că era ok -, ci de patru?!

Îmi las capul pe umărul lui, strângându-l de braț. Nu mă pot supăra când văd cât de bine se integrează în peisaj – toate patru!

– Dau foarte bine!

– Ce mă fac eu cu tine? Ai zis că vrei ceva simplist, minimalist, că te inspiri de la japonezi sau mai știu eu de unde!

– Păi design-ul acestor vaze chiar e destul de simplist!

Mă bosumflu.

– Nici nu știi prin câte am trecut să aleg toate astea! Nu ar trebui să mă cerți, ci să mă lauzi! Ce, nu arată bine?

Începe să se plimbe prin bucătărie. Se întoarce la mine:

– Ce e cu lumina asta?

– Am iluminat blatul de bucătărie. Am citit pe blogul SOMPRODUCT că este foarte util pentru a vedea clar ce gătești acolo! 

– Păi tu nu gătești!

– Și ce? Din nou, arată bine! Acum, te rog să taci și să pășești pe covorul din centrul bucătăriei. În picioarele goale!

Își lasă papucii deoparte, sceptic. Pășește și pare ceva mai relaxat. Super! Poate nu o să observe tapetul, că o să zică că nici ăla nu-și avea locul…

– Măi, chiar e o senzație unică. Și albastrul ăsta…

– Nu-i așa? M-am îndrăgostit din prima de el!

– Dar ce e cu tapetul?

O luăm de la capăt…

*Mai târziu în acea seară, stând amândoi la masa din bucătăria proaspăt renovată*

– Deci pe aragaz o să se pună praful în curând… nu mai zic de…

Îl întrerup.

– Păi de ce să se pună? Eu ți-am creat spațiul perfect, în care tu să gătești!

Mă privește cu ochii mijiți.

– Hai, zi-mi cum a pornit totul. Știu că abia aștepți să îmi povestești! zice el.

Oftez. Da, abia aștept să îi dau toate detaliile, dar nu vreau să pară chiar așa evident.

– Am crezut că îmi va fi mai ușor să aleg două culori principale după care să mă ghidez în decorarea bucătăriei. Am rămas la a combina alb cu crem sau gri. Bineînțeles, tu fiind plecat, nu știam cum aveam să car toate produsele de la magazin acasă. Cratițe, oale, și tigăi își ia oricine. Pe mine mă interesa cum să decorez de la zero într-o notă personală, astfel încât să simt că spațiul acela, bucătăria, de care fugisem atâta vreme în calitate de bucătar și o apreciam doar ca musafir, să reprezinte… ăă, să ne reprezinte!

Ridică sprâncenele la mine.

– Am auzit de SomProduct la showroom-ul din București, atunci când am mers cu tine, căutând mobilier pentru dormitor și living. Am zis să-i caut apoi pe internet: când colo, SomProduct era perfect pentru a face rost de tot ce aveam eu nevoie pentru bucătărie – nu trebuia să caut într-o mie de locuri pentru fiecare produs în parte! Unde mai pui că livrarea e gratuită și putem să plătim în rate!

– Era nasol să nu putem, îți zic sigur! Anticipasem cheltuielile cam la jumătate din cât ai cheltuit de fapt!

– Hai să-ți zic ceva: SOMPRODUCT are reducere de 45 de lei la prima comandă!

– Noroc cu ei, că se mai gândește cineva în afară de mine la asta.

Îl ignor.

– Mi-a plăcut foarte tare că au o secțiune, #ShopTheLook, unde găsești fotografii cu bucătăria gata mobilată, asortată și câte un link către fiecare produs folosit. Dar am vrut să îmi pun imaginația la încercare, chit că însemna mai multă muncă!

– Normal că ai vrut! De-aia mă sunai în miez de noapte că nu te puteai decide între două culori, între care îți jur că nu observam nicio diferență. Comparam crem cu bej!

– Era mai rău decât să te pun să alegi nuanța de la oja mea de unghii, nu?

Își dă ochii peste cap, râzând.

– Așa că am căutat la secțiunea mese și scaune de bucătărie și am găsit ce îmi doream. Culoarea aia de alb, iar scaunele, ca niște siluete! Și ghici ce? Masa este și reglabilă, în funcție de câți vom mânca!

– Da, asta e o alegere bună!

– De ce alb, întrebi? M-am bazat pe faptul că mâncărurile oricum vor colora bucătăria.

 

– Mâncărurile comandate?

– Nu e amuzant. Apoi, am căutat un covor care să acopere o parte din parchet. Îmi imaginam un bej cu negru, sau ceva geometric – sunt atâtea modele pe site-ul lor! Însă am rămas din prima la covorul ăsta albastru, din material pufos, lucrat manual, în care ai văzut și tu că ți se scufundă picioarele. Un albastru metalic, care parcă sclipea în pozele de pe internet, iar în realitate it’s even better!

– La covoare de ce nu mi-ai cerut părerea?

– Păi era deja decis că pe ăsta îl vrem amândoi. Urma să fie pata de culoare ce lipsea din bucătărie! De acolo totul a decurs de la sine. Bucătăria s-a format singură. Parcă priveam pe ecran, adăugam produsele în coșul de cumpărături de pe site și vedeam cum urcă draperiile pe geamurile de pe peretele care dă spre grădină și, rând pe rând, veneau și restul!

– De-aia ai spart și jumătate din perete cât nu am fost aici?

– Avem nevoie de lumină! Plus că apune soarele în direcția aia. De ce ești răutăcios?

– Sunt practic!

– Da, ei bine, am spart vreo jumătate din el pentru a avea deschidere direct din bucătărie în grădină, să putem ieși vara la leagănul din curte! Iar după am ales draperiile, căci am vrut să păstrez acele nuanțe de metalic și argintiu! Tot umbând pe site, am găsit și secțiunea de tapete. După ce a venit mobilierul, parcă tot era prea gol, prea simplu cu toți pereții albi și doar ieșirea în curte. Așa că am pus și partea asta de tapet pe peretele opus ușii. Sunt câteva fâșii, nici măcar nu l-am încărcat prea tare!

– Apreciez!

– Am găsit și lustra asta drăguță, care mi s-a părut mie că e în ton cu restul mobilierului. Ți-am zis că îmi plac siluetele astea ușor rotunjite…

 

– Și mie! mă privește cu subînțeles, trăgându-mă mai aproape.

– În sfârșit, ți-a trecut și ție supărarea.

– Nu mă înțelege greșit, ai făcut o treabă grozavă. Arată foarte bine, nimic nu e prea mult sau prea puțin. Dar n-aș fi văzut rostul atâtor decorațiuni.

– Eu, sincer, îl văd. Știi cum era când stăteam la cămin sau în garsonieră și nu puteai să decorezi după inima ta. Acum, e altfel, parcă îți aparține locul, îl simți al tău.

– Poate ai dreptate.

– Apoi au venit frigiderul și aragazul în nuanță de gri metalic, pe care le comandasei tu, alături de restul mobilierului. Acum deja prindea viață și voiam să mă apuc de lucrurile mici. Am ales două seturi de prosoape de bucătărie, la fel. Și uite ce șmecherie.

Îl iau de mână și deschid un dulap ce stătea într-un colț.

Condimente, tacâmuri, veselă, toate ascunse aici. Nu mai apare aglomerația aceea specifică bucătăriilor.

– Ah, eu am crezut că ai luat suporturi de lumânare și ghivece pentru flori, fără să te gândești și la tacâmuri! Dar iată că erau ascunse.

– Mă subestimezi! Am luat de toate, până și o mânușă pentru cuptor! Dacă cumva uitam ceva, SomProduct avea acolo toate categoriile accesibile. Un set de oale, tigaie și bol pentru gătit, tacâmuri (le ador forma!), tăvi pentru cuptor… Nu știi niciodată când ai nevoie!

– Și ăsta ce e?

– Nu știu încă la ce se folosesc toate, dar unul e pentru usturoi, altul pentru cartofi… un desfăcător de vinuri. Mișto setul, nu?

– Aha.

– Și vesela, cu model floral. Ca să aduc iarăși puțină culoare. Care, bineînțeles, se asorteză cu recipientele astea pentru depozitare!

– Ok, cred că pot să trăiesc cu toate florile astea în fiecare zi…

– Șiii, am zis să ne fac și un mic cadou: iată!

Scot dintr-un dulăpior trusa cu ustensile pentru grătar. O deschide nerăbdător.

– Cu asta m-ai uns la suflet!

– Am sperat să fac asta. Iar eu mi-am făcut cadou și un storcător de fructe!

*Două luni mai târziu*

– Mai știi cum de pe la 18-20 de ani mă lăudam că eu știu să fac cereale cu lapte? Și ceai…

– Normal! Și mă dădeai pe spate când mai făceai și un sendviș cu cașcaval și salam din an în Paște!

– Nu-mi aminti! Nu am știut ce pierd anii ăștia! Atâta mâncat în oraș sau la comandă, atâta fâțâit dintr-un local în altul. Unde mai bagi că dădeam o groază de bani pe mâncăruri din locuri “de fițe”, care nu mă dădeau pe spate. Adică mâncarea bunică-mii e infinit mai bună.

– De ce te-ar mira? Normal că ea știe cel mai bine care ți-e gustul, zice el, înfulecând noua mea rețetă de pește la cuptor.

– Mmm, e delicios. Dacă știam că o bucătărie utilată pe gustul tău e tot ce ai nevoie ca să faci așa bunătăți, păi ne mutam aici de acum câțiva ani!

– Adevărul este că atunci când m-am apucat să decorez bucătăria de la zero, am presupus că voi face un mediu atrăgător din punct de vedere estetic, din care să nu lipsească nimic. Era o altă cameră prin care treceam, în care m-aș fi atins de aragaz doar ca să încălzesc mâncarea gătită primită din alte părți sau de cuptorul cu microunde. Sau de frigider, pentru a mai ține o înghețată la congelator și restul mezelurilor. Dar nu m-am gândit că odată ce voi vedea totul decorat după inima mea, o să mă apuce și nevoia de a-mi schimba stilul de viață!

– Da, draga mea, știu. Nu trebuie să faci un monolog din ăla ca dintr-o reclamă plină de trăiri interioare ce pornesc doar de la renovarea bucătăriei.

– Bun. Îți reamintesc doar că tu urmezi la spălatul vaselor!

Oftează.

SURSĂ FOTO: https://www.somproduct.ro/ și http://blog.somproduct.ro/

***Articol scris pentru Proba 3 din SUPERBLOG 2018***

 

By | 2018-10-11T18:24:44+00:00 octombrie 11th, 2018|SuperBlog 2018|0 Comments

Leave A Comment