Poate că ne putem imagina cu greu o vacanță fără a o împărtăși în mediul online, cu prietenii rămași acasă sau fără să ne întoarcem de acolo cu sute/mii de poze. Însă cred că uneori avem nevoie de o vacanță până și de la telefonul nostru, de la notificări și de la încercarea de a transpune în mediul digital tot ce întâlnim. În ultima vreme am început să-mi reamintesc ce înseamnă să trăiesc clipa așa cum este ea, să privesc în jurul meu fără a scoate imediat aparatul foto.

Ca vrem sau nu, clipele trec si nu le vom mai avea niciodata in aceeasi forma!

Ce-i drept, din pasiune pentru acest blog și pentru comunitatea de pe Instagram, vacanțele mele ajunseseră să capete un filtru între mine și ceea ce vedeam – și nu vorbesc doar despre filtrele aplicate peste fotografii, ci chiar de telefonul sau aparatul de fotografiat care-mi intermediau întâlnirile cu orice obiectiv turistic sau cu însăși natura, paradoxal. Fiindcă natura ar trebui să însemne reconectare la sine.

Ca să fiu sinceră, când am început să-mi doresc să am un blog de călătorii a fost momentul când – oricât de clișeic ar suna –  un văl mi s-a ridicat de pe ochi și am văzut lumea cu adevărat. Cumva ieșisem din cutia mea mică și eram atentă la detalii, pentru primele dăți ridicam privirea și la cer și urmăream spectacolul care se întâmplă în jurul nostru clipă de clipă și pentru care suntem cică prea ocupați cu niște probleme “atât de mari”, încât oricum nu o să mai conteze în câțiva ani.

Blogul a fost legat de momentele când am (re)învățat să fiu prezentă într-un loc cu toate simțurile și cu inima deschisă. Același lucru am dorit să îl transmit și celor de aici, fiindcă am simțit că o astfel de schimbare de mentalitate va duce inevitabil la o lume mai bună.

Însă nu puteam să o fac fără partea vizuală, fără fotografii care să surprindă măcar 1% din splendoarea ce o vedeam eu oriunde mă plimbam. Și, încetul cu încetul, pasiunea asta a acaparat cealaltă descoperire, de a trăi în prezent. Devenise un stres aproape să surprind fiecare moment: dacă aveam un apus în față, îl capturam de la nuanțele strălucitoare ale amiezii până la cele palide și colorate ale nopții.

Cred că ați înțeles ideea.

Acum tot ce vreau este un echilibru între a-mi satisface pasiunea pentru fotografii, dar și a trăi cu adevărat momentele din călătoriile pe care le fac. Pentru a răspunde la o provocare lansată de Momondo, o să vă las 3 dintre destinațiile unde am reușit să mă deconectez suficient de la lumea digitală încât să mă bucur de moment și să plec de acolo încărcată, și nu lipsită de energie. Destinații unde am simțit să las telefonul și aparatul deoparte și să privesc, să înot, să ating culorile și să păstrez detaliile cât mai vii în memorie!

1. Blue Lagoon, Comino, Malta

Cu albastrul ăsta ieșit din comun al Mării Mediterane, nici nu ai cum să nu te oprești minute întregi ca să-l admiri. Unde mai pui că dacă vii cu feribotul de pe insula principală, vei vedea cum, trecând de niște peșteri, albastrul comun al mării se transformă într-un albastru închis, atât de pur și strălucitor, încât nu-ți vine a crede. Iar până la mal, unde găsești turcoazul deschis de apare în toate pozele, nuanțele lui se tot schimbă. Aș putea scrie o întreagă compunere pe tema acestor culori, ideea este că Laguna Albastră este un loc unde să lași și grijile, și telefonul, și Internetul deoparte și în care să fii prezent, să înoți, să savurezi un cocktail de fructe și să te bucuri de priveliște! Mai multe am scris aici!

2. Oia, Santorini, Grecia

La capătul cel mai vestic al Insulei Santorini avem această stațiune superbă, înconjurată de stâncile de care se lovește Marea Egee – nu are neapărat turcoazul spectaculos al stațiunii de dinainte, dar tot este înconjurată de o nuanță de albastru de vis.

Lumea merge aici și ca să sară în valurile mării de pe stâncile înalte. Știm deja că Santorini are niște apusuri superbe, însă în acest capăt cade cel mai frumos lumina soarelui, iar cerul trece prin toate nuanțele posibile. Unde mai pui că vapoare pline cu turiști apar chiar atunci în peisaj – ei se bucură tot de apus, noi ne bucurăm și de siluetele vapoarelor pe fundal. Chiar dacă am făcut câteva poze pentru amintire, este unul din acele momente ale zilei în care să te scalzi în lumina caldă a apusului și în valurile mării e tot ce ai nevoie. Mai multe despre Oia și alte stațiuni din Santorini am scris aici.

3. Desertul Sahara, Maroc

Ați văzut că sunt legată de tot ce înseamnă mare/ocean, mereu m-am simțit ca acasă în preajma valurilor și am rezonat cu astfel de locuri. Însă includ în acest top și o zonă aridă, departe de ape, și anume, deșertul. Acolo unde întinderea de nisip atât de fin și apusurile și răsăriturile care se reflectă în dunele de nisip roșiatic sunt magice. E de prisos să spun că și condițiile specifice te cam împiedică să ai acces la tehnologie – deși s-au făcut demersuri în direcția asta. Totuși, nici nu o să mai simți nevoia altor ecrane, fiind ocupat să descoperi o realitate pe care ai văzut-o doar la televizor sau în fotografii. Deșertul este ceva unic, care merită explorat cu toate simțurile noastre! Despre experiența unei nopți în Sahara am mai scris aici, în detaliu!

 

Și ar mai fi multe alte locuri de adăugat la listă. De altfel, cred că fiecare loc vizitat merită prezența noastră autentică! Să călătorim nu pentru a dovedi că am fost acolo, ci pentru a ne întoarce mai bogați sufletește! Dacă tot am enumerat astfel de locuri unde detoxificarea digitală este mult mai facilă – fie că este mai greu cu accesul la internet/telefon/tabletă/televizor, iată că avem și niște zboruri ieftine ca să ajungeți acolo, cât mai curând posibil! Poate chiar vara asta, cine știe?