La Băile Tușnad am ajuns la început de septembrie, datorită unei împrejurări favorabile, și anume, Școala de Vară “Sănătate și frumusețe prin turism”, organizată de Facultatea de Business și Turism din cadrul Academiei de Studii Economice, la care urmez masterul în prezent. Chiar dacă nu este la fel de cunoscută ca alte stațiuni montane, Băile Tușnad are farmecul ei, unde mai pui că este destul de accesibilă față de alte zone montane, care sunt mult mai scumpe.

În această școală de vară nu doar că am vizitat împrejurimile stațiunii, aflând o mulțime de lucruri interesante despre potențialul natural al regiunii, care a tot fost exploatat în interesul omului, dar am avut parte și de câteva prezentări extrem de utile legate de ce înseamnă o stațiune balneară și montană, așa cum este Băile Tușnad.

Pe lângă faptul că profesorii organizatori s-au implicat enorm, îndrumându-ne cu succes activitățile, primarul orașului, Albert Tibor, precum și managerul Centrului de Informare Turistică, Wolfgang Gassner, au fost prezenți întotdeauna, pregătiți să ne povestească despre resursele zonei, cum au fost valorificate și cum încă se mai caută metode de dezvoltare a stațiunii. Având în vedere toate acestea, ne-am împărțit pe echipe și am venit și noi cu idei “proaspete” legate de aspectele povestite, care au și fost premiate la finalul taberei!

Baile Tusnad – statiune balneara si montana

Făcând parte din Ținutul Vulcanilor, când auzi de Băile Tușnad, auzi de una din cele mai cunoscute stațiuni balneo-climaterice din țară. De altfel, fiind și cel mai mic oraș din România (declarat oraș în anul 1968), denumit și “Perla Transilvaniei”, oferă o mulțime de beneficii pentru persoanele cu diverse afecțiuni: cardiovasculare, ale sistemului nervos, endocrine sau digestive.

Dar poate vă întrebați de unde se trage această forță a naturii care să vindece omul când îi este cel mai greu? De fapt, Ținutul Vulcanilor este o microregiune aflată la granița județelor Harghita și Covasna, al cărui nume se trage de la vulcanul ce a creat muntele Ciomatu – lacul vulcanic Sf. Ana se află în craterul mai tânăr, iar Tinovul Mohoș, în celălalt crater. Acestea două formează Rezervaţia Naturală Sfânta Ana-Tinovul Mohoş. Astfel, aceste formațiuni naturale au dus la crearea a numeroase izvoare de apă minerală tămăduitoare și mofete.

Mofetele (“produse gazoase care apar în fazele finale ale activității vulcanice și se degajă prin crăpăturile scoarței terestre”), izvoarele de ape minerale carbogazoase, precum și climatul de tip subalpin oferă condițiile propice în ceea ce privește recomandările medicilor pentru diverse tratamente. În plus, peisajele montane deosebite sunt însoțite de relieful cu un aer bogat în aerosoli și ioni negativi, care ajută și ele enorm la starea de sănătate a turiștilor care ajung aici. Se spune că este zona cu cel mai pur aer din întreaga țară, iar pădurile continuă să își păstreze farmecul sălbatic!

Din fericire, am reușit să observ prin intermediul acestei tabere eforturile autorităților locale și ale asociațiilor de a promova stațiunea într-un mod plăcut, prin evenimente și prin diverse asocieri. Eu chiar vă recomand ca, dacă aveți drum în zonă, să descărcați aplicația Visit Tușnad, recent dezvoltată, fiindcă este foarte bine realizată și poate funcționa ca un mini-ghid pe perioada șederii.

Acestea fiind spuse, pe lângă turismul balnear de la sine înțeles, cred că ar interesa pe oricine ce ar mai putea face și vizita în zonă!

Specificul stațiunii Baile Tusnad: Tinutul Vulcanilor, Tinutul Secuiesc si Ecoturism

Băile Tușnad nu face parte doar din Ținutul Vulcanilor, ci și din Ținutul Secuiesc (județele Harghita, Covasna, Mureș). Nu îmi doresc ca pe blogul meu să scriu despre diverse situații politice sau conjuncturi istorice și să nasc discuții care nu-și au rostul. Pentru că nu despre asta este vorba aici, ci doar despre descrierea unor realități.

Și simt nevoia să spun că, atât eu, cât și colegii mei, ne-am simțit de multe ori într-o țară străină, pentru că majoritatea mesajelor scrise erau în limba maghiară și mai apoi traduse în limba română (inclusiv la festivaluri). Poate pentru cei care citesc aceste rânduri și trăiesc în acea zonă nu este o noutate, dar pentru noi a fost.

În plus, stațiunea mai are ceva specific stațiunilor montane sau balneare din România, așa cum am scris anul trecut și despre Băile Herculane: are o parte uitată, dezolantă aproape, clădiri cu pereți scorojiți sau clădiri părăsite, bijuterii arhitecturale care au însemnat ceva acum zeci de ani, dar care acum păstrează doar un aer de mister și nostalgie. Însă unele dintre acestea au și fost renovate, din ce am înțeles! Unde mai pui că cele 24 de unități de cazare (5 hoteluri și 19 pensiuni turistice) nu reușesc să acopere fluxul de turiști pe perioada weekend-urilor.

Ca să încheiem într-o notă pozitivă, putem spune lejer că se observă eforturile din ultimii ani, care încep să atragă tot mai mulți turiști, atât din țară, cât și din străinătate; vorbim de evenimente precum: concursul de atelaj canin, Zilele Gastronomiei, concursul cu parapanta, Mountain Bike Maraton etc. În plus, oferta de ecoturism cuprinde drumeții pe traseele turistice marcate (din care am reușit și noi să facem unul), zborul cu parapanta, schi, plimbări cu sania trasă de cai, rafting și kayaking pe râul Olt…

Baile Tusnad si… ursii?!

Un lucru specific acestei stațiuni „vulcanice” este povestea dintre om și urs sau, mai degrabă, controversele conviețuirii dintre cele două. Așadar, un ursuleț ne-a „primit” cum se cuvine încă din prima zi în care am ajuns în stațiune: puiul a traversat strada chiar în apropiere de pensiunea unde eram cazați, Hanul Secuiesc!

Asta pentru că urșii au ajuns să facă parte din viața de zi cu zi a locuitorilor orașului, și de multe ori, și a turiștilor. De aici și gardurile electrice care înconjoară clădirile stațiunii, pentru a proteja cât de cât curțile oamenilor. Pe de altă parte, vorbind cu localnicii, am observat că pe cât de mult aveam noi garda pusă referitor la acest subiect, pe atât erau ei de relaxați, fiind deja obișnuiți cu fenomenul. Aparent, cel mai bine este să te retragi și să nu devii amenințător dacă dai peste vreun exemplar de urs.

Tot așa, am aflat că există chiar niște observatoare de urși, special amenajate, acolo unde sunt asigurate condiții sigure pentru cei care doresc totuși să întâlnească ursul (cu o capacitate de 20 de persoane). Scopul a fost ca turiștii să nu își pună viața în pericol încercând să se fotografieze cu urșii flămânzi care coboară în stațiune.

Dimpotrivă, observatoarele funcționează încă din 2017 și au fost construite în mediul natural al ursului brun, asigurând atât securitatea, fiind acoperit și închis, iar prin geamurile mari de sticlă asigură și posibilitatea de a face niște fotografii de calitate animalelor. Aparent, nu doar pentru turiști este util acest loc, ci se pare că este și “cel mai bun loc de observare al ursului în Transilvania şi poate în lumea întreagă”, din punct de vedere fotografic.

Sursă foto: https://observatordeursi.ro/

Așa cum brandul stațiunii începe să fie asociat cu imaginea ursului brun, care creează un soi de fascinație printre turiști, așa se organizează anual, încă din 2017, Festivalul Ursului. Activitățile recreative au loc pe pârtia stațiunii, o pârtie nu mai lungă de 500 m, numai bună iarna pentru schiorii începători, dar de care se profită din plin și vara. Ceea ce ne duce cu gândul la…

Fun Park Baile Tusnad

Acolo unde se organizează o serie de activități în timpul verii, mai ales în preajma Festivalului Ursului, care fac turiștii și localnicii să se adune laolaltă: summer tubbing (adică un tobogan cu apă improvizat pe care aluneci pe niște bărci pneumatice), aruncarea de mingi cu praștia, tir cu arcul, excursii cu jeep-uri, parapantă, călărie, paintball, plimbare cu trăsura, trasul cu pușca, plus alte jocuri distractive, precum concursul de mâncat clătite.

Prin acest festival se urmărește promovarea ecoturismului în zonă și a unei atitudini prietenoase față de natură și față de specia protejată, ursul brun.

Asociația de Turism din Băile Tușnad organizează cu această ocazie: activități pentru copii, mâncare bună (din care este nelipsit gulașul unguresc tradițional), concerte, muzică, dans, seminar despre urși și foc de tabără.

Lacul Sfânta Ana

Dacă ajungi în Băile Tușnad, este păcat să nu ajungi la Lacul Sfânta Ana, singurul lac de origine vulcanică nu doar din România, ci chiar din Europa Centrală și de Est – da, acel lac despre care tot învățam la geografie! Poți ajunge și cu mașina acolo, ocolind puțin, însă există și-un traseu de vreo două ore direct prin munți. Noi am explorat zona printr-o călătorie de o oră și jumătate cu trenul de agrement Sfânta Ana Express. De regulă, nu spun nu traseelor montane, dar și plimbarea cu acest trenuleț are farmecul ei, fiindcă ai ocazia să te bucuri de aerul curat și de peisaje în tihnă, mai ales dacă ai avut parte de o perioadă obositoare.

Însă am ajuns la lacul propriu-zis pe jos (asta după ce am vizitat Tinovul Mohoș din apropiere), trecând printr-o câmpie întinsă, iar apoi printr-o pădure, unde am întâlnit și un superb punct de belvedere. De acolo se putea vedea și lacul în depărtare, cu o culoare specială de turcoaz.

Dacă adâncimea apei obișnuia să fie de 12,5 m acum un secol și ceva, valoarea maximă nu depășește în prezent 6-6,3 m adâncime. Deși oamenii obișnuiau să înoate în acest lac, din 2017 scăldatul este interzis, fiindcă probele efectuate în timpul sezonului estival au arătat cum calitatea apei este alterată de prezența loțiunilor de plajă, iar nămolul este afectat de materialele poluante!

Rezervatia Tinovul Mohos

Lacul Sfânta Ana comunică subteran cu o altă zonă vulcanică, o zonă specială care nu are cum să nu ne lase cu gura căscată (mai ales că suprafața ei este de 4 ori mai mare decât cea a lacului): vorbim de Tinovul Mohoș, declarat parc natural, habitat pentru specii rare de plante (plante otrăvitoare unice în România: halucinogene, cum ar fi nebunele; sau roua cerului, specie carnivoră). În urma unei erupții vulcanice a apărut un lac în această zonă, iar după ce vulcanul a erupt din nou, prin celălalt crater, cenușa a fost aruncată în lacul inițial. Aici s-a format ulterior mușchiul de turbă, care ar atinge și 20 m adâncime!

Acest “lac cu mușchi” este practic o mlaștină acoperită cu mușchi și o pădure pitică. Solul pe care calci este precum un burete, iar singura cale de a descoperi zona este să pășești pe cărarea îngustă de butuci de lemn de pe care să admiri plantele de-o parte și de alta, precum și arborii de conifere afectați de speciile de gândaci dăunători. În plus, este neapărată nevoie să ai un ghid cu tine și să mergi pe cărarea indicată, mai ales că după ploi, solul devine destul de instabil!

Însă ce impresionează cel mai tare sunt ochiurile de apă de o culoare închisă, fiindcă vor reflecta perfect peisajul din jur, creând o a doua lume identică; numărul lor nu se cunoaște exact, fiind între 17-20 astfel de ochiuri în întreaga rezervație, dar este cert că dau foarte bine în fotografii! Când vorbim de fauna specifică, vorbim de reptile, păsări, amfibieni, dar și de lupi și urși!

Drumetii pe munte: Rezervatia naturală Piatra Soimilor

Din cele 6 trasee turistice valabile pe munte din Băile Tușnad, neapărat trebuie să faci o drumeție la Piatra Șoimilor (traseu marcat cu roșu): la o altitudine de 858 m, faci până într-o oră până acolo, iar cu un ghid de munte cumsecade nu ai cum să nu afli o mulțime de lucruri interesante – mai ales despre cum să fii Om și să respecți Natura. Traseul nu este foarte solicitant, dar este foarte important să fii echipat! Tot în această tabără am aflat de cele 5 reguli pe care trebuie să le știi musai înainte de a te aventura pe munte:

  • nu pleci neechipat
  • nu pleci singur (grupuri de minim 3 persoane)
  • nu pleci fără să verifici condițiile meteorologice
  • nu pleci fără să ai un traseu prestabilit
  • nu pleci fără să anunți înainte unde, când și pe ce perioadă pleci

Începând cu instructajul despre cum să reacționezi dacă vei avea vreo întâlnire de neuitat cu vreun urs rătăcitor (să “faci pe mortul” sau să fii agresiv nu sunt deloc cele mai bune variante; dimpotrivă, niciodată nu fugi sau nu te întorci cu spatele la el, ci menții contactul vizual și te retragi fără a face mișcări bruște. E bine de știut că ursul oricum nu se omoară după carnea de om!), până la informații legate de flora, fauna locală și izvoarele din zonă, el îți va răspunde la orice întrebare. Unde mai pui că panourile informative de pe drum completează cele câteva puncte de belvedere la care mai poți lua o pauză ca să nu dai impresia că ai obosit.

Odată ce ai ajuns sus, rezervă-ți câteva minute nu doar ca să faci fotografii, dar și pentru a te bucura de panorama orașului! De aici poți vedea Lacul Ciucaș în centrul orașului, reflectând vremea senină, și în plus, ai alături de tine Crucea înaltă de lemn, pe care înainte să pleci o vedeai doar ca un punct din mijlocul stațiunii!

Vremea pentru relaxare: Centrul Wellness de pe malul Lacului Ciucas

Așa cum ați văzut în fotografii, Oltul este cursul de apă principal al stațiunii, iar Lacul Ciucaș este un lac artificial, creat în scop turistic. Lângă acest lac s-a construit, în centrul stațiunii, Wellness Tușnad, un complex pentru petrecerea timpului liber – pentru persoane de toate vârstele!

Este unul din locurile acelea binevenite după o perioadă încărcată, cu jacuzzi, saune, având bazine cu apă mezotermală naturală, dar și de înot sau pentru copii. Piscina exterioară este poziționată perfect, fiindcă te poți bucura de priveliștea munților din jur!

Împrejurimi: Fabrica de bere artizanala Csíki și excursie la Miercurea Ciuc

Dacă tot te afli în Băile Tușnad și ai o vacanță ceva mai îndelungată, nu strică să faci o vizită și fabricii de bere Tilltot Csiki Sor. Turul fabricii, alături de prezentarea tehnologiei fabricării berii se încheie cu o degustare de bere gratuită, asta dacă nu optezi pentru un meniu tradițional secuiesc, care să acompanieze berea cu diferite arome (eu am încercat-o pe cea de afine). Apoi poți să iei câteva suveniruri de la magazin și pentru cei de acasă, inclusiv baxuri de bere!

După ce am mai mers vreo 20-30 de minute cu autocarul, am ajuns și în Miercurea Ciuc. Nu o să intru prea mult în detalii, cert este că și Miercurea Ciuc (al cărui nume se trage de la târgurile organizate în fiecare miercuri în oraș și de la numele depresiunii în care se află, Depresiunea Ciucului) este un oraș interesant, cu o mulțime de obiective: castele, biserici și case memoriale. Unde mai pui că, datorită aerului curat care vine de la munții dimprejur, i se mai spune și “orașul hocheiului pe gheață”, fiindcă temperaturile nu depășesc niciodată vara mai mult de 20+ de grade!

Noi însă am reușit să vedem această Catedrală Franciscană de la Șumuleu Ciuc, centrul celui mai mare pelerinaj catolic din Europa Centrală și de Est – care, de altfel, a și fost vizitat de Papa Francisc. Mănăstirea a fost construită în stil gotic acum aproape 500 de ani de către călugării franciscani. În plus, o statuie făcătoare de minuni, a Sfintei Fecioare (de la care biserica își și trage hramul), alături de altarul Sfântului Anton, au rămas neatinse de flăcări în urma incendiilor pornite de tătari.

În acest sens, statuia Maicii Domnului, sculptată în tei, este și cea mai mare de acest fel din lume (cu o înălțime de peste 2 metri) și nici nu are cum să nu-ți atragă atenția odată ce păsești în biserică, fiind “personajul principal” în care catolicii își pun toată credința!

Acestea fiind spuse, stațiunea Băile Tușnad dovedește cum implicarea autorităților și asociațiilor locale pot ajuta turismul în România. Că mai este de lucru la promovarea stațiunii și la punerea pe picioare a unor obiective sau a altor strategii de dezvoltare este deja un fapt, însă lucrurile încep să se miște și turiștii să vină într-un număr tot mai mare loc acolo unde Natura a pus la picioarele oamenilor unele din cele mai spectaculoase peisaje, alături de bine cunoscutele sale resurse tămăduitoare!